.jpg)
"Cum trece timpul! De fapt, nu trece el, ci trecem noi.
Noi trecem şi ne trecem. Aşa deci, trec şi eu prin timp.
Când mă gândesc la tinereţe nu ştiu: să râd, să plâng? Tinereţea e o forţă în sine, dar trece atât de repede.. Atunci nimic nu ţi se pare imposibil şi nici iremediabil. Câtă nepotrivire între ceea ce-ţi închipui atunci şi ceea ce-ţi oferă realitatea.."
Noi trecem şi ne trecem. Aşa deci, trec şi eu prin timp.
Când mă gândesc la tinereţe nu ştiu: să râd, să plâng? Tinereţea e o forţă în sine, dar trece atât de repede.. Atunci nimic nu ţi se pare imposibil şi nici iremediabil. Câtă nepotrivire între ceea ce-ţi închipui atunci şi ceea ce-ţi oferă realitatea.."
Eu cred ca autorul vede realitatea cu anumiti ochi inainte de a se apuca sa scrie o opera, proces invers pentru cititori.
Un anumit fel de viata il duce desigur, pe scriitor la un anumit fel de literatura, in care este foarte greu sa stabilesti cat la suta este rezultatul al realitatii si cat al interpretarii ei. Dozajul lor depinde-cred eu- in primul rand de structura scriitorului, de capacitatea lui de a transforma realitatea in metafora.
Cu cat aceasta capacitate este mai mare cu atat elementul real din viata de toate zilele a scriitorului va transparea mai putin in opera. (Ileana Vulpescu, Arta Conversatiei)
Ileana Vulpescu : Am o convingere (pe care n-am încercat s-o verific întrebînd creatorii de arta): anume ca oamenii fericiti traiesc intens fiecare clipa, încercînd s-o transforme în bucurie si nu într-un subiect artistic. Oricine se consacra artei face un sacrificiu, fiindca în momentele cînd scrie, compune, picteaza, îsi suspenda viata si investeste în ceva despre care nu stie ce efect va avea asupra celor carora le este destinat gîndul sau. Expunîndu-ti sufletul, poti fi înteles si apreciat, dar poti fi si batjocorit, luat peste picior. Importanta este credinta în ceea ce faci, taria de-a te expune riscurilor si de-a merge mai departe. Daca esti cinstit cu tine însuti si încrezator în ceea ce faci, mergi mai departe, neinteresîndu-te sa te afli în fruntea bucatelor. Sinceritatea în arta se simte, ca si cea în dragoste – aceasta minune pe care a daruit-o natura fapturilor ei. În arta, consumatorul simte mirosul de fals si de lipitura al concesiilor facute modei, dorintei de-a intra în gratiile puternicilor zilei; asa cum daca în dragoste ceva scîrtîie, oricîte artificii ai folosi, nu poti masca sunetul de moneda calpa. Oricît ar parea de neproductiva, sinceritatea în arta si-n dragoste este de neînlocuit. si? si uite-asa viata trece si noi nu percepem timpul: ne purtam ca si cînd am dispune de-un cont bancar fara sfîrsit.
Cînd începem sa regretam timpul pierdut e tîrziu. N-am nici un regret mai mare decît al timpului irosit.
http://www.librex.ro/arta-conversatiei-ileana-vulpescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu