.jpg)
Faschingul, carnavalul care sperie iarna
Măști înfricoșătoare, tălăngi și pocnete din bice, întreceri călare, scenete (parodierea nunții, înmormântarea), parade (mascații, lolele, care alegorice), clătite și gogoși aburinde – sunt armele cu care locuitorii din Transilvania luptau odinioară împotriva iernii aprige. Majoritatea acestor vechi ritualuri apotropaice au fost uitate, de ele amintindu-ne acum câteva parade sau carnavaluri organizate răzleț în fostele localități săsești din Transilvania sau în comunitățile săsești din Germania. Pe străzile Germaniei, Faschingul este și acum un carnaval de proporții, ocazia când orice costum trăznit ai îndrăzni să îmbraci, niciodată nu vei fi prea ciudat.
Obiceiuri de Fasching și Lolele în Transilvania
Faschingul/Fastnacht/Foosnicht este o sărbătoare cu multe variante și obiceiuri, de la sat la oraș, în funcție de comunitate și de zona etnografică. În comunitățile din Transilvania, Lolele la sași sau Fărșangul la maghiari, se țineau în perioada dintre Bobotează (Epiphanis) și Miercurea Cenușii (Aschenmittwoch), înainte de lăsata secului, marcând simbolic pregătirea pentru începerea noului an agrar. Este perioada când vecinătățile își aleg noii conducători, când are loc ziua împăcării și se face darea de seamă pentru anul trecut. Totul pentru ca primăvara să prindă comunitatea așezată în bună ordine, gata de a reîncepe munca la câmp.
La oraș, carnavalul de primăvară era cunoscut cu numele de Fasching. Cuvântul Fasching vine de la germ. Fastschank, în traducere ultima băută, ultima petrecere înainte de lăsata secului. Emil Sigerus în lucrarea Vom alten Hermannstadt descrie într-un întreg capitol fastul cu care Faschingul era sărbătorit la Sibiu, balurile înaltei societăți de aici concurând chiar vestitele baluri vieneze. Balurile mascate au ajuns la Sibiu la începutul secolului al XVIII-lea, urmând moda vieneză, adusă aici mai ales de ofițeri și de înalta societate. Costumele, dansurile și tot ce era nou și de bonton la Viena, trebuia să apară neîntârziat și în sălile de petrecere sibiene. În 1726, Sigerus amintește o primă paradă alegorică, în care participanții costumați parodiau o nuntă țărănească, într-un alai numeros de care, muzicanți și călăreți ce au străbătut străzile Orașului de Sus și de Jos.
Întrecere călare pe ulițele din Boz/Bußd bei Mühlbach, jud. Alba. Fotografie din anii ’70, arhivă de familie. Tatăl meu e unul dintre călăreți.
Tradiția “tăiatul/bătutul gâștei”, de Fasching, la Boz (Bußd), jud. Alba. Fotografie din anii ’70, arhivă de familie.
Carnavalul in tabara de schi de la Prejba / Faschingsfest im Skilager auf der Prejbe
Foto: Josef Fischer, 1942
Foto: Josef Fischer, 1942
În funcție de zonă, în Transilvania existau mai multe obiceiuri de carnaval. De exemplu, în satul tatălui meu, Boz (Bußd bei Muehlbach) și împrejurimi, feciorii se luau la întrecere călare, pe ulițele satelor. Celui dintâi dintre ei îi revenea sarcina să taie capul unei gâște/”Gansabreiten”, ce era agățată de picioare sus, pe o funie. E un sacrificiu vechi și straniu astăzi, ale cărui semnificații s-au pierdut în timp (gâsca sălbatică – vestitor al iernii lungi?!). Tot la Boz, ca și în alte sate, se organiza parada carelor cu păpuși și pardierea nunții tradiționale, cu personaje deghizate în rolurile nuntașilor. Cetele de mascați umblau din casă în casă, mâzgălind grinzile sau pragurile cu cenușă. În schimb erau cinstiți cu țuică și gogoși. Carnavalul se încheia cu un bal la care lua parte întreaga comunitate, unul din cele mai mari prilejuri de distracție de peste an.
Am găsit că și maghiarii de la Săcădate, Sibiu, aveau o tradiție asemănătoare: bătutul cocoșului. “Baterea Cocoșului este un obicei de tradiție de mai multe sute de ani. Tradiția zice că mai demult când turci au fost aici și au atacat oamenii, aceștia s-au dus în biserică. Au stat în liniște și au așteptat ca turci să plece de aici. Un cocoș a fost cel care a anunțat turcii că oamenii sunt acolo în biserică și atunci aceștia i-au găsit acolo. Au murit foarte mulți oameni. De atunci cocoșul în fiecare an trebuie să plătească pentru fapta lui”, explică aici preotul evanghelic Hanko Szilamer semnificația obiceiului.
Fuga lolelor, Agnita, sursa foto
Lolele și legenda Ursulei
În secolele XVII-XVIII, lolele erau legate de obiceiul înmânării lăzii de vecinătate noului conducător, “tată”. Adunarea era însoţită de lole, personaje amuzante, dar și grotești, care aveau rolul de a proteja lăzile de vecinătate. O legendă despre începuturile sărbătorii spune că pe când năvălitorii turci au asediat cetatea Agnitei, o tânără curajoasă pe nume Ursula s-a deghizat într-un costum înfricoşător, a ieşit din cetate şi, pocnind din bici, făcea zgomote asurzitoare ce au alungat prădătorii. De atunci a rămas obiceiul Urzellauf, adică Fuga Lolelor pe străzile Agnitei.
Faschingul astăzi, în Transilvania și în Germania
Din 2006, la Agnita (Agnetheln), a fost reînviată Fuga Lolelor. Numele de lole vine de la verbul german “lallen” – a se bâlbâi, cu referire la greutatea vorbirii sub mască. Cuvântul săsesc Urzeln se presupune că derivă de la numele costumelor confecţionate din resturi și zdrențe, care în dialectul săsesc se numea “Urzen”.
În fiecare an, la Agnita, dar și în Sighișoara sau Mediaș, obiceiul lolelor și al balurilor de Fasching are loc la sfârșitul lunii ianuarie/începutul lunii februarie. La Agnita are loc un adevărat ritual, începând cu parada deschisă simbolic de căpetenia breslei cizmarilor însoţită de doi copilaşi, îngerii păzitori. Urmează breasla croitorilor, breasla blănarilor şi breasla dogarilor, fiecare dintre acestea prezentând publicului meşteşugurile tradiţionale, elemente şi personaje specifice. Defilarea se încheie cu fuga lolelor pe străzi, pentru a alunga spiritele rele prin pocnete de bice şi zgomotul tălăngilor. Dacă sunt recunoscute de trecători, lolele oferă drept recompensă câte o delicioasă gogoaşă.
La Prejmer (Tartlau) se ține încă tot în această perioadă Festivalul clătitelor. Grupuri de băieţi mascaţi defilează călări şi în căruţe pe stăzile comunei în „Caravana Clătitelor”.
Lolele sunt încă un obicei pe care sașii l-au dus cu ei în Germania și se mai organizează încă în unele asociații (HOG) ale sașilor stabiliți aici.
E curios că în Germania și Austria, Faschingul a dat naștere vestitelor baluri vieneze, după ce Maria Tereza a interzis petrecerile publice. În aceste țări, carnavalul de Fasching este și acum momentul când vrăjitoarele, monștrii, personajele cele mai dubioase sau mai amuzante invadează străzile. O sărbătoare a fanteziei, când buna dispoziție și sperieturile merg mână în mână, asortate cu vin și bere și multe dulciuri pentru cei mici.
Nu am fost la Agnita, dar cam așa arată Faschingul pe străzile München-ului: 
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu