.jpg)
Legenda celui mai bătrân stejar din sud-estul Europei, plantat după marea invazie tătară, la umbra căruia s-a odihnit Ştefan cel Mare
Legenda spune că stejarul secular din Cajvana, bătrân de peste 800 de ani, a fost plantat după ce satul a fost nimicit în timpul marii invazii tătare din 1241. Bătrânii povestesc că însuşi Ştefan cel Mare s-a odihnit la umbra stejarului şi tot atunci a dat numele localităţii Cajvana.
Oraşul sucevean Cajvana este celebru în Moldova pentru numărul mare de locuitori plecaţi la muncă în străinătate şi pentru casele impozante care au fost construite în ultimii ani. Adevăratul simbol al localităţii este însă un arbore. Stejarul secular din Cajvana, declarat de Academia Română monument al naturii, cu o vârstă estimată la peste 800 de ani, este cel mai bătrân arbore din sud-estul Europei. De stejar se leagă atât legenda întemeierii, dar şi numele localităţii. Stejarul de la Cajvana are o istorie îndelungată, care timp de sute de ani s-a transmis pe cale orală, din generaţie în generaţie. Legenda spune că în anul 1476 însuşi voievodul Ştefan cel Mare, însoţit de oştenii săi, ar fi poposit la umbra acestui arbore. Istoria stejarului din Cajvana ar fi însă mult mai veche. Din bătrâni se povesteşte că arborele ar data din timpul marii invazii tătare din anii 1241-1242.
Toţi localnicii din Cajvana ar fi fost ucişi de hoardele tătare, iar casele ar fi fost distruse din temelii. Oamenii au fost îngropaţi într-o mare groapă comună, la baza căreia a fost plantat spre amintire un stejar. Acesta ar fi stejarul secular care şi astăzi străjuieşte centrul oraşulul Cajvana. „Legenda stejarului are mai multe etape. Într-o primă fază se spune că a fost răsădit de localnici ca să-şi aducă aminte de năvălirile tătare. Apoi, o a doua etapă vizează venirea domnitorului Ştefan cel Mare pe aceste meleaguri”, a explicat Gheorghe Pîţu, profesor de istorie la Liceul Tehnologic din Cajvana. Chiar şi numele localităţii se pare că are o legătură cu stejarul secular. Legenda spune localnicii l-au întâmpinat pe voievodul Ştefan cel Mare cu un caş uriaş, care a fost foarte admirat de suita domnitorului. Se spune că de la această întâmplare s-ar ivit şi numele localităţii Cajvana, denumire stabilită chiar de voievod.
Un arbore cât patru camioane de lemne
Stejarul are o înălţime de 22,4 de metri şi o circumferinţă la înălţimea pieptului de 11,01 metri. Această circumferinţă corespunde unui diametru formal de 3,5 metri. Trunchiul impozant, cu o formă cvasi-cilindrică, se împarte în două ramuri mari, care se înalţă vertical şi dezvoltă o coroană relativ bogată. La o estimare a volumului de lemn, specialiştii au stabilit o valoare totală de circa 85 de metri cubi, dintre care 35 de metri cubi pentru trunchiul propriu-zis, 39 de metri cubi pentru cele două ramuri principale şi 11 metri cubi pentru restul coroanei.
Mai exact, tot lemnul rezultat din urma tăierii arborelui ar încpătea în patru camioane cu capacitate medie. Până în 2006, volumul total al arborelui era chiar de 95 de metri cubi, dar atunci o ramură care se extindea peste drumul judeţean a fost tăiată din motive de siguranţă. Mai mult, în urmă cu un secol, înainte de începerea perioade de declin, volumul total al arborelui a fost estimat la 140 de metri cubi.
Monument al naturii, în declin
Academia Română a declarat Stejarul din Cajvana monument al naturii în anul 1942. Cu o circumferinţă de 11,01 metri, este cel mai mare din sud-estul Europei şi al 13-lea dintre stejarii din întregul continent. În prezent, stejarul se află în faza de declin, începută în urmă cu mai bine de un secol. O examinare a trunchiului arată că trei ramuri primare şi mai multe ramuri secundare lipsesc. Ele au fost rupte în timpul unor furtuni sau ierni grele, ori au fost tăiate de locuitori. În jurul anului 1970, stejarul a fost lovit de un trăsnet, a luat foc şi o parte a coroanei s-a prăbuşit.
O cicatrice verticală de-a lungul celei mai mari ramuri stă mărturie a acestui eveniment. Creşterea continuă a traficului pe drumul judeţean aflat la doar câţiva metri de trunchiul arborelui, asfaltarea drumului în 1985, lucrare care a impus tăierea unei rădăcini mari, lipsa de limitare a vitezei şi tonajului vehiculelor grele în apropierea stejarului au accentuat foarte probabil declinul său. „Deşi procentajul ramurilor uscate din coroană depăşeşte 15 procente, starea de vegetaţie a stejarului poate fi considerată încă satisfăcătoare. Dacă însă nu se vor lua foarte curând măsuri de protecţie şi de limitare a traficului, starea sa s-ar putea deterior rapid”, avertizează Gheorghe Pîţu, profesor de istorie la Liceul Tehnologic Cajvana.
Vârsta stejarului, stabilită prin datare cu radio-carbon
Trunchiul stejarului are o cavitate foarte mare, în formă de clopot, care se înalţă până la aproape patru metri. În scorbură se poate pătrunde însă doar printr-o intrare mică, suficientă doar pentru o persoană suplă. Trei mostre din lemn recoltate din interiorul scorburii au fost pretratate prin metoda acid-bază-acid şi datate cu radio-carbon. Doctor în chimie, profesorul universitar Adrian Pătruţ de la Universitatea Babeş – Bolyai a realizat un studiu pentru a determina ştiinţific vârsta stejarului. Una dintre cele trei mostre, prelevată din trunchiul stejarului, la o înălţime de 90 de centimetri de la sol, a fost datată ca având vârsta de 735 de ani. Din momentul germinării, stejarul de la Cajvana a fost probabil un arbore solitar, care a crescut fără concurenţă în imediata sa proximitate. Având în vedere că proba a fost prelevată de la 39 de centimetri de inima trunchiului, la cei 735 de ani au mai fost adăugaţi 75 de ani.
Vârsta determinată a stejarului de la Cajvana devine 810, cu o eroare de plus/minus 75 de ani. „Se poate afirma că acest arbore multisecular datează aproximativ din anul 1200, mai exact din perioada anilor 1125-1275”, se arată în studiul realizat de prof.univ.dr. Adrian Pătruţ. Aşadar, rezultatele datării cu radio carbon nu exclud legendele locale potrivit cărora stejarul din Cajvana ar data din timpul sângeroasei invazii tătare din 1241. „Stejarul era venerat de localnici şi de asta nici nu a încercat nimeni să-l taie.
Este un reper pentru localitate. Noi credem că stejarul are o vârstă de 900 de ani, sau poate chiar mai mult, şi îi dorim să trăiască măcar până la o mie”, a spus Gheorghe Pîţu. Lângă stejar a fost amplasat un basorelief care ilustrează scena în care îsnuşi voievodul Ştefan cel Mare s-ar fi odihnit la umbra arborelui, dar şi o pancartă care informează trecătorii că stejarul este un monumet al naturii. Autorităţile local intenţionază să includă stejarul secular din Cajvana într-un circut turistic.
Sursa:
http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/legenda-celui-mai-batran-stejar-sud-estul-europei-plantat-marea-invazie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu