.jpg)
În fiecare an, în sâmbăta premergătoare duminicii Înfricoşătoarei Judecăţi – ziua în care se lasă sec de carne pentru Postul Sfintelor Paşti, Biserica Ortodoxă face pomenirea celor trecuţi la cele veşnice. Această sâmbătă este cunoscută în popor sub denumirea “Moşii de iarnă”. În această zi, în toate bisericile se va săvârşi Sfânta Liturghie, urmată de Slujba Parastasului pentru cei adormiţi. Slujbe de pomenire se săvârşesc şi în cimitire, la mormintele celor dragi.
Praznicul Moşilor de Iarnă cinsteşte memoria rudelor şi prietenilor noştri trecute de ultimul hotar al vieţii pământeşti. Biserica rânduieşte astfel de momente de reculegere, pentru că nu vede în moarte sfârşitul existenţei omului. Cuvântul “moşi” vine de la “strămoşi”, şi se referă la persoanele trecute la cele veşnice. Cu apelativul “moşi” sunt numiţi nu doar morţii, ci şi principalele sărbători ce le sunt consacrate, precum şi pomenile făcute pentru ei. Din zilele de Moşi amintim: “Moşii de primăvară” (de Macinici), “Moşii de vară” (sâmbăta dinaintea Rusaliilor), “Moşii de toamnă” (în prima sâmbătă din luna noiembrie), “Moşii de iarnă” (sâmbăta dinaintea Duminicii lăsatului sec de carne).
Cinstirea rudelor trecute la viaţa de Dincolo
Pentru praznicul Moşilor de Iarnă se pregătesc toţi creştinii, săraci sau bogaţi, fiecare după posibilităţile sale materiale. În ziua Moşilor de Iarnă, dar şi în toate sâmbetele dedicate pomenirii morţilor până la Sfintele Paşti, creştinii păstrează legătura cu cei dragi, plecaţi la viaţa de Dincolo, prin participarea la slujbele de comemorare, prin rugăciuni, prin milosteniile pe care le fac pentru cei adormiţi din familia lor.
Cinstirea rudelor răposate se manifestă şi prin îngrijirea permanentă a mormintelor. De la căpătâiul celor adormiţi nu trebuie să lipsească Sfânta Cruce, candela, florile proaspete presărate sau semănate pe mormânt sau în jurul acestuia. Vasele cu tămâie şi lumânările reprezintă, de asemenea, ofrande prin care-i cinstim pe cei plecaţi la viaţa veşnică.
În tradiţia ortodoxă, în ziua praznicului se aduc la biserică, pentru a fi sfinţite, coliva, prescurea şi o sticlă de vin. De asemenea, se sfinţesc vase cu mâncare şi pachete cu alimente, pe care rudele celor adormiţi le împart după slujba de pomenire, atât săracilor din biserică, cât şi vecinilor, persoanelor sărmane întâlnite la cimitir şi pe stradă, în ziua parastasului.
Moşii de iarnă
În Sâmbăta dinaintea Duminicii lăsatului sec de carne facem pomenirea mortilor, pentru ca în duminica următoare Biserica a rânduit să se facă pomenire de Înfricoşata Judecată şi A doua venire a Domnului la care ne vom înfăţişa toţi. Pentru că mulţi creştini au murit pe neaşteptate şi fără pregătirea sau fără pocăinţa necesară, Biserica face mijlocire pentru toti aceştia, ca să se bucure de fericirea vesnică.
Sâmbăta, zi de pomenire a celor adormiţi
Sfintii Parinti au randuit ca sambata să se facă pomenirea celor adormiţi, pentru că este ziua în care Hristos a stat cu trupul în mormânt şi cu sufletul în iad, ca să-i elibereze pe drepţii adormiţi. Pe de altă parte sâmbăta e deschisă spre duminică, ziua învierii cu trupul. Duminica este numită şi ziua a opta, pentru că este ziua începutului fără de sfârşit, ea nu va mai fi urmată de alte zile, va fi eternă.
Sursa: crestinortodox.ro
Tradiţii şi obiceiuri de Moşii de Iarnă sau Sâmbăta Morţilor
Moşii de iarnă sau Sâmbăta morţilor este sărbătoarea populară care precede Lăsatul Secului de brânză sau Lăsatul Secului de carne, dedicată moşilor şi strămoşilor noştri trecuţi în nefiinţă. În această zi, dar şi cu ocazia Moşilor de vară, se spune că sufletele morţilor vin pe pământ, aşa că se dă de pomană mâncare gătită, cei decedaţi hrănindu-se din mireasma sau aburii fierturilor, în aşa fel încât să le ajungă pentru un întreg an.
Există credinţa că această sâmbătă este mai mult decât potrivită pentru a da de pomană, lumânarea şi masa dăruite cu acest prilej urmând a nu se mai sfârşi niciodată pe cealaltă lume.
Potrivit obiceiului, se dau de pomană colive, colaci, piftii, sarmale, plăcinte, vin şi lumânări, ce sunt sfinţite la biserică ori la parastase făcute la cimitir.
Unii sunt de părere că trebuie dăruit ceea ce le plăcea să mănânce răposaţilor, astfel încât aceştia să se bucure cât mai mult de pomană. Totodată, castroanele ori farfuriile cu de-ale gurii este musai să fie însoţite de linguri şi furculiţe, astfel încât morţii să aibă cum se înfrupta din bunătăţi.
Nu trebuie uitată tradiţia de a aprinde măcar cel puţin două lumânări la mormintele rudelor, având, se zicea, rolul de a încălzi sufletele morţilor.
Ziua Moşilor de iarnă era numită şi “sâmbăta piftiilor” sau “sâmbăta ursului”. În această şi numai această sâmbătă se mâncau piftii, ele trebuind să fie aruncate, dacă mai rămâneau, în ziua următoare, pentru a preveni astfel apariţia frigurilor în timpul verii.
De sâmbăta morţilor era strict interzis a se lucra, femeile care calcau această poruncă fiind hărăzite să tremure ca piftia şi să li se întoarcă înapoi pomană dată. De asemeni, această zi era respectată pentru a te feri de nebunie şi a îmbătrâni mai încet.
În ziua Moşilor de iarnă are loc la biserică o Sfântă Liturghie, şi apoi o slujbă a Parastasului pentru cei plecaţi de pe această lume. Conform bisericii creştin-ortodoxe, cu această ocazie nu pot fi pomeniţi cei ce au arătat dispreţ faţă de Dumnezeu şi nici copii morţi nebotezaţi.
Sursa: diane.ro, foto – ziarullumina
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu