.jpg)
TE PLÂNGI CĂ SUFLETUL ȚI-E ZDRENȚE?
Cornelia Mazilu
Omule, te plângi că sufletul ți-e zdrențe
Și îl simți îngenunchiat.
Dar te-ai așezat să stai cu el la sfat?
El, sufletul te-a așteptat mereu.
Nu dorea decât să fie ascultat.
De mângâiat l-ai mângâiat?
Știu: erai mult prea ocupat
Cu de-ale vieții și l-ai uitat.
Dar a-nceput a plânge.
Știi oare cât a suspinat?
Tu spui că sufletul acum se frânge?
Ai alergat lăsându-l mult în urma ta.
L-ai întrebat dacă iubește competiția?
Când ai căzut și te-ai împiedicat,
Ți-ai amintit cumva de el și l-ai chemat,
Din depărtări, de unde l-ai uitat?
El, sufletul a început să plângă.
Dorea atât de mult să te ajungă...
Și-a început s-alerge, dar a căzut.
În urma lui nu era nimeni.
Nimeni nu l-a văzut.
Lacrimile-i curgeau șiroaie,
De dorul tău, arzând să te ajungă,
Dorind să te ridice din noroaie.
El, sufletul, nu a cedat la luptă.
Așteaptă-l unde ești, nu dispera.
E singurul care te poate ajuta.
Cumva, dacă răbdare vei avea,
Încet, încet va ști să se adune,
Să vină chiar în zbor spre tine.
Poartă atâta dor în el,
Și sigur îl vei recunoaște
Când inima-i firavă
Va bate-ncetișor la tine-n poartă,
Să se întoarcă-n pieptul tău:
E casa-n care a crescut mereu.
Așteaptă-l cu răbdare.
Iar când pe brațe se va așeza,
Să nu-l mai lași în urma ta.
Ascultă-i simfonia dorului
Ce numai el ți-o va cânta
Din lira ce-a păstrat-o-n cinstea ta.
CORNELIA MAZILU
5 ianuarie, 2014 Ora: 12:30.
Vă doresc tuturor să vă opriți din alergare din când în când, să vă ascultați vocea sufletului care strigă în urma voastră, dragii mei dragii... Sa-i dați ascultare... e singurul prieten de nădejde, deoarece acolo sălăsluiește scânteia pusă de Dumnezeu... Să n-o lăsăm să se stngă... Avem nevoie să devenim puțin mai înțelepți... Vă iubesc, și vă doresc să puteți să vă iubiți, să puteți să vă înțelegi cât de cât... Luați-vă răgaz și stați cu voi la sfat, la o ,, cafea cu suflet''...
Cornelia Mazilu
Omule, te plângi că sufletul ți-e zdrențe
Și îl simți îngenunchiat.
Dar te-ai așezat să stai cu el la sfat?
El, sufletul te-a așteptat mereu.
Nu dorea decât să fie ascultat.
De mângâiat l-ai mângâiat?
Știu: erai mult prea ocupat
Cu de-ale vieții și l-ai uitat.
Dar a-nceput a plânge.
Știi oare cât a suspinat?
Tu spui că sufletul acum se frânge?
Ai alergat lăsându-l mult în urma ta.
L-ai întrebat dacă iubește competiția?
Când ai căzut și te-ai împiedicat,
Ți-ai amintit cumva de el și l-ai chemat,
Din depărtări, de unde l-ai uitat?
El, sufletul a început să plângă.
Dorea atât de mult să te ajungă...
Și-a început s-alerge, dar a căzut.
În urma lui nu era nimeni.
Nimeni nu l-a văzut.
Lacrimile-i curgeau șiroaie,
De dorul tău, arzând să te ajungă,
Dorind să te ridice din noroaie.
El, sufletul, nu a cedat la luptă.
Așteaptă-l unde ești, nu dispera.
E singurul care te poate ajuta.
Cumva, dacă răbdare vei avea,
Încet, încet va ști să se adune,
Să vină chiar în zbor spre tine.
Poartă atâta dor în el,
Și sigur îl vei recunoaște
Când inima-i firavă
Va bate-ncetișor la tine-n poartă,
Să se întoarcă-n pieptul tău:
E casa-n care a crescut mereu.
Așteaptă-l cu răbdare.
Iar când pe brațe se va așeza,
Să nu-l mai lași în urma ta.
Ascultă-i simfonia dorului
Ce numai el ți-o va cânta
Din lira ce-a păstrat-o-n cinstea ta.
CORNELIA MAZILU
5 ianuarie, 2014 Ora: 12:30.
Vă doresc tuturor să vă opriți din alergare din când în când, să vă ascultați vocea sufletului care strigă în urma voastră, dragii mei dragii... Sa-i dați ascultare... e singurul prieten de nădejde, deoarece acolo sălăsluiește scânteia pusă de Dumnezeu... Să n-o lăsăm să se stngă... Avem nevoie să devenim puțin mai înțelepți... Vă iubesc, și vă doresc să puteți să vă iubiți, să puteți să vă înțelegi cât de cât... Luați-vă răgaz și stați cu voi la sfat, la o ,, cafea cu suflet''...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu