VALS PRINTRE CUVINTE
Cornelia Mazilu
Dansez un vals șoptit printre cuvinte,
Pășind ușor, apoi în ritm amețitor.
Sunt singurii pași ce pot s-alinte,
Izvorul inimii-nsetat de dor.
Sub tâmplele încărunțite prea devreme
Cuvintele zvâcnesc plutind sub frunte,
Înțelepțind o minte care nu se teme,
De țărmurile gândurilor prea abrupte.
Mi-e sufletu’-mbrăcat în voalul cu blândețe
Ce flutură în jur o dulce armonie,
Din el țâșnesc miresme de tandrețe,
Lăsând în urma pașilor doar bucurie.
O feerie-i valsul sufletului meu în iarnă.
E dansul ce te-ndeamnă să plutești
Curat, lăsând în urmă totul să se cearnă,
Cu frenezie ce te cheamă să trăiești.
Îmi las ușor un pas de gând,
S-alunece spre voioșie,
Iar brațul drept l-‘ntind zâmbind;
Cu palma stângă strâns cuprind
Mijlocul cuvântului, ce cântă veselie.
Plutesc ușor, plutesc în zbor,
Printre cuvinte blânde, tandre,
Ascunse-n valsul meu amețitor
Și le aprind să lumineze-n candelabre.
Orchestra împletește-armonios,
Fire de gânduri înmănunchiate,
Punând cuvintelor duios,
Acorduri dulci, înmiresmate.
Oricare dintre voi poate valsa un astfel de vals, oameni frumoși și dragi! Doar incercați... Nu stiți pașii?... Cine s-a născut învățat oare?...
Totul e să îndrăznim în viață. Pănă-nvățăm pașii, se-ntămplă să mai călcăm partenerii de vals pe picior, dar oricum ar fi, rămâi cu starea de bine, deoarece asta-ți dorești: să te simți astfel. Frustrările n-au ce căuta, nu. Rămâne doar plăcerea muzicii, a dansului, a faptului ca am îndrăznit!
Vă iubesc! Plutiți...
CORNELIA MAZILU
Ianuarie, 2014
Foto internet
Francoise De Beauce
Cornelia Mazilu
Dansez un vals șoptit printre cuvinte,
Pășind ușor, apoi în ritm amețitor.
Sunt singurii pași ce pot s-alinte,
Izvorul inimii-nsetat de dor.
Sub tâmplele încărunțite prea devreme
Cuvintele zvâcnesc plutind sub frunte,
Înțelepțind o minte care nu se teme,
De țărmurile gândurilor prea abrupte.
Mi-e sufletu’-mbrăcat în voalul cu blândețe
Ce flutură în jur o dulce armonie,
Din el țâșnesc miresme de tandrețe,
Lăsând în urma pașilor doar bucurie.
O feerie-i valsul sufletului meu în iarnă.
E dansul ce te-ndeamnă să plutești
Curat, lăsând în urmă totul să se cearnă,
Cu frenezie ce te cheamă să trăiești.
Îmi las ușor un pas de gând,
S-alunece spre voioșie,
Iar brațul drept l-‘ntind zâmbind;
Cu palma stângă strâns cuprind
Mijlocul cuvântului, ce cântă veselie.
Plutesc ușor, plutesc în zbor,
Printre cuvinte blânde, tandre,
Ascunse-n valsul meu amețitor
Și le aprind să lumineze-n candelabre.
Orchestra împletește-armonios,
Fire de gânduri înmănunchiate,
Punând cuvintelor duios,
Acorduri dulci, înmiresmate.
Oricare dintre voi poate valsa un astfel de vals, oameni frumoși și dragi! Doar incercați... Nu stiți pașii?... Cine s-a născut învățat oare?...
Totul e să îndrăznim în viață. Pănă-nvățăm pașii, se-ntămplă să mai călcăm partenerii de vals pe picior, dar oricum ar fi, rămâi cu starea de bine, deoarece asta-ți dorești: să te simți astfel. Frustrările n-au ce căuta, nu. Rămâne doar plăcerea muzicii, a dansului, a faptului ca am îndrăznit!
Vă iubesc! Plutiți...
CORNELIA MAZILU
Ianuarie, 2014
Foto internet
Francoise De Beauce



.jpg)






Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu