RĂMÂN FEMEIE
Chiar dacă-n suflet patimi se adună
Iar versu-mi este desuet
Rămân Femeie-n astă lume
Cu doru' ce-mi colindă-n piept.
Ştiu că iubirea-mi e neîmpărtăşită
Doar marea o absoarbe-ncet
Cu ticăituri de clepsidră
Sculptând arcada unui gând poet.
Rămân Femeie,tainică poveste
Ce vise-a răsfirat spre-acel Eden,
Unde cuvinte tandre,au fost scrise
Cu şoapta cerului,în tandem.
Chiar de privirea ta,mă cheamă,
Cu gura,spre un alt păcat,
Rămân Femeia ce,pe-un colţ de geană,
Tăceri rostite,ţi-a lăsat.
Rămân Femeie,rima unei inimi,
Ce-şi cântă pasul rar,cu-al său sărut;
Ce zborul a salvat-o din genune
Pe când durerea a lovit-o de pământ.
Şi când cu pietre în mine-ai aruncat
Stigmatizându-mi al meu nume,
Aceeaşi dragoste-ai aflat
În orice timp,în orice lume.
Rămân Femeie,vrei nu vrei,
Icoana ce o porţi în suflet,
Pictată-n vers,sculptată-n condei,
Un Univers etern,c-un singur nume.
Lara Still Dumitraşcu
Chiar dacă-n suflet patimi se adună
Iar versu-mi este desuet
Rămân Femeie-n astă lume
Cu doru' ce-mi colindă-n piept.
Ştiu că iubirea-mi e neîmpărtăşită
Doar marea o absoarbe-ncet
Cu ticăituri de clepsidră
Sculptând arcada unui gând poet.
Rămân Femeie,tainică poveste
Ce vise-a răsfirat spre-acel Eden,
Unde cuvinte tandre,au fost scrise
Cu şoapta cerului,în tandem.
Chiar de privirea ta,mă cheamă,
Cu gura,spre un alt păcat,
Rămân Femeia ce,pe-un colţ de geană,
Tăceri rostite,ţi-a lăsat.
Rămân Femeie,rima unei inimi,
Ce-şi cântă pasul rar,cu-al său sărut;
Ce zborul a salvat-o din genune
Pe când durerea a lovit-o de pământ.
Şi când cu pietre în mine-ai aruncat
Stigmatizându-mi al meu nume,
Aceeaşi dragoste-ai aflat
În orice timp,în orice lume.
Rămân Femeie,vrei nu vrei,
Icoana ce o porţi în suflet,
Pictată-n vers,sculptată-n condei,
Un Univers etern,c-un singur nume.
Lara Still Dumitraşcu



.jpg)






Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu