.jpg)
Noapte de coşmar cu cântăreţi,
Ca din dimineaţa altei vieţi,
Tobe bat, aplauzele curg,
Ce amurg, Bob Dylan, ce amurg.
Cine-i, tată, acest om zbârcit,
Parc-ar fi crestat cu un cuţit?
E Bob Dylan, cine poate fi?
Hamlet folk - to be or not to be.
Un bătrân Bob Dylan a ajuns,
Ca ninsoarea izbucnind în plâns,
Se încheie veacul ca un rob,
Tu te clatini pe picioare, Bob.
Şi sunt electronici peste tot,
Blowing in the wind cei noi nu pot,
Am văzut pe scenă un bătrân
Ce chitara îşi ţinea la sân.
Trupa face zgomot împrejur,
Cel îmbătrânit mai plânge pur,
Gheţuri şi aplauze-l cuprind
Şi el cântă Blowing in the wind.
Cântă Bob cel creţ şi roşcovan
Ca o tanti din Dudeşti-Vitan,
Nu mai este aer în plămâni,
Cântăreţii lumii sunt bătrâni.
Cine-i, tată, acest om bătrân,
Cu chitara hohotind la sân?
E un tânăr ce-a murit trăind,
E Bob Dylan - Blowing in the wind.
3-4 februarie 1997, Bucureşti
Adrian PĂUNESCU
Parc-ar fi crestat cu un cuţit?
E Bob Dylan, cine poate fi?
Hamlet folk - to be or not to be.
Un bătrân Bob Dylan a ajuns,
Ca ninsoarea izbucnind în plâns,
Se încheie veacul ca un rob,
Tu te clatini pe picioare, Bob.
Şi sunt electronici peste tot,
Blowing in the wind cei noi nu pot,
Am văzut pe scenă un bătrân
Ce chitara îşi ţinea la sân.
Trupa face zgomot împrejur,
Cel îmbătrânit mai plânge pur,
Gheţuri şi aplauze-l cuprind
Şi el cântă Blowing in the wind.
Cântă Bob cel creţ şi roşcovan
Ca o tanti din Dudeşti-Vitan,
Nu mai este aer în plămâni,
Cântăreţii lumii sunt bătrâni.
Cine-i, tată, acest om bătrân,
Cu chitara hohotind la sân?
E un tânăr ce-a murit trăind,
E Bob Dylan - Blowing in the wind.
3-4 februarie 1997, Bucureşti
Adrian PĂUNESCU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu