CORINA-ROTH

Hanklich/Hencleș, lichiul sașilor

Mihaela Kloos / 14 aprilie 2013

Hanklich-ul, căruia românii i-au spus “hencleș” sau “lichii” este un desert din ingrediente simple, cu gust bun, de plăcintă bătrânească. De savurat la cafea ori de dat nepoților să ducă la oraș, hecleșul nu lipsește de pe masă, mai ales în zi de sărbătoare. Și fiindcă la sate rețetele circulau între gospodine, el a intrat și în rețetarul vecinelor românce, deși astăzi se mai pregătește numai în casele bunicilor sau în comunitățile unde au trăit sași.

Hencleșul se face din ingrediente la îndemâna oricărei gospodine: făină, drojdie, muuuulte ouă, zahăr, lapte, unsoare, sare. Recunosc, eu nu am folosit unsoare și am adaptat puțin rețeta la mijloacele de astăzi, însă aveți mai jos și rețeta tradițională săsească, din vechea carte de bucate a Marthei Liess.
Așadar, rețeta mea, din care-mi ies două tăvi:
Aluatul:
2 plicuri de drojdie uscată (sau 1 cub de drojdie proaspătă)
aprox 1 kg făină
2 ouă
1 cană de lapte
50 gr unt
1 lingură de ulei
un vârf de cuțit de sare
puțină esență sau coaja rasă de lămâie
Umplutura de deasupra:
10 gălbenușuri de ouă (cu albușurile puteți face altceva, de exemplu spumă de căpșuni :) )
500 gr smântână dulce, grasă
esență de vanilie sau zahăr vanilat, după gust
*se poate pune și brânză dulce de vaci (Topfen, Quark) sau urdă, după cum există rețete de hencleș și cu griș.
Pentru început, eu am trișat folosind robotul de bucătărie :). Dar frumos și tradițional se frământă aluatul numai cu mâna. Se dizolvă drojdia în lapte, se pune sarea și puțin zahăr și se lasă deoparte cam o jumătate de oră. Separat, se amestecă făina, restul de zahăr, se adaugă laptele cu drojdia dizolvată, uleiul, esența sau coaja de lămâie, apoi untul cât mai moale. Se amestecă toate și se mai adaugă făină dacă e nevoie, până aluatul este elastic și nu se prinde de mâini.
După ce l-am amestecat cu robotul, am mai frământat aluatul și cu mâna, apoi l-am învelit în prosop (moment în care mama ar fi făcut cruce pe aluat, spunând: “să crească şi să dospească!”) și l-am lăsat să “hodinească” 2 ore.
Între timp am pregătit umplutura:
Se bat gălbenușurile spumă, se adaugă zahărul vanilat sau esența și smântâna. Se amestecă până la omogenizare. Se întinde apoi aluatul în foi subțiri, care se împătură și iar se întind, de câteva ori, ca să fie blatul vârtos și pufos. Se pune în tavă, se înțeapă cu furculița din loc în loc, și se întinde compoziția cu ouă (al meu a ieșit cam gros, fiindcă am folosit o tavă mai mică). Se dă la cuptor, la foc potrivit, cam 20 de minute.
Se servește cald, tăiat triunghiuri ca de pizza, cu zahăr pudră din belșug (eventual și stafide).

De fiecare dată când fac hencleș, tata, sasul meu riguros, îmi spune că pot eu face în cuptorul aragazului, dar nu va fi în veci ca în cuptorul cu lemne. În copilăria lui, bunica făcea hencleșul în foi rotunde, cât lopata cu care le dădea la cuptor și le cocea odată cu pâinea.
S-aveți poftă bună!
Martha Leiss, Siebenbürgisches Kochbuch, Schiller Verlag, Bonn und Hermannstadt, 2011, p.416
Sursa: http://povestisasesti.com/2013/04/14/hanklich-desertul-sasilor/