.jpg)
Mihai Constantinescu: “Astăzi arta se face pentru bani”
Cântărețul Mihai Constantinescu
va urca pe scena Sălii Palatului, pe 4 iunie, în spectacolul “Șlagărele
României” alături de alți artiști precum: Anastasia Lazariuc, Adrian
Daminescu, Oana Sârbu, Gabriel Dorobanțu, Natalia Guberna.
“Eu vreau să cred că va fi un moment festiv pentru muzică românească, va fi un spectacol de mare eleganță”, spune Mihai Constantinescu. Artistul este convins că melodiile sale vor fi fredonate și peste mulți ani.
”De exemplu, ‘O lume
minunată’ a împlinit 35 de ani și totuși se cântă peste tot, “Sus în
deal” l-am scris în ’86 și îl știe toată lumea, “Iubiți și câinii
vagabonzi” nu mai spun, care este o melodie scrisă în 1994, deci mă
refer la piese care au împlinit o vârstă și totuși sunt cunoscute de
toată lumea. (…) Important este că atunci când mergi pe stradă vezi că
oamenii te recunosc, vezi că oamenii te iubesc, îți spun numai cuvinte
frumoase. Eu cred că asta este o recunoaștere care nu poate decât să te
bucure pe tine ca artist și mai ales pe mine, în mod special, pentru că
piesele astea sunt piesele mele, textele mele, integral sunt copiii mei.
(…) Ideea este că astăzi arta se face ca să câștigăm bani. Noi când am
făcut piesele astea nu ne-am gândit la asta. Ne-am gândit să avem succes
la public și oamenilor să le placă”, afirmă cântărețul.
Reporter: Șlagărele românești
revin în atenția publicului cu cele mai cunoscute nume, într-un
spectacol ce va avea loc la Sala Palatului, pe 4 iunie. Ce înseamnă asta
pentru muzica românească?
Mihai Constantinescu: Eu vreau să
cred că va fi un moment festiv pentru muzica românească, va fi un
spectacol de mare eleganță, un spectacol pentru o anumită vârstă care
își dorește să reasculte piese care într-un fel nu mai sunt difuzate —
fiindcă nu mai sunt difuzate — sau, poate dacă unele dintre ele ar mai
fi difuzate, asta este extrem de rar, și există oameni care chiar își
doresc să audă și altceva. Eu cunosc foarte multă lume care dorește să
reasculte această muzică, chiar pe stradă m-am întâlnit cu o doamnă care
spunea “Felicitări pentru spectacolul din 4! O să venim pentru că noi
vrem să ne întâlnim cu artiștii noștri!”. Loc sub soare eu consider că
este pentru toată lumea și fiecare poate să se bucure de muzica pe care o
dorește. E un lucru, zic eu, extrem de democratic.
Rep: Mai sunt românii interesați de muzica anilor ’70-’80?
Mihai Constantinescu: Sunt foarte
mulți oameni interesați. Spre exemplu, eu am fost la foarte multe
spectacole și vreau să spun că aveam în față un public eterogen, nu
neapărat vârsta a doua sau vârsta a treia, oameni care știu textele pe
dinafară, cântau împreună cu mine, erau foarte fericiți. Erau și
persoane care spuneau că și-au retrăit copilăria. Deci înseamnă că se
poate și oamenii își doresc așa ceva și de ce să nu existe un spectacol
de genul ăsta care mie, sincer, îmi face mare plăcere și sunt convins că
și cei care vor veni în sală pe 4 iunie vor pleca liniștiți și
bucuroși. Problema este că poate organizarea trebuia făcută puțin mai
din timp. Acesta este singurul meu amendament, în rest este totul în
regulă. Felicitări celor care se ocupă și doresc să mai facă spectacole
de factura asta.
Rep: Aveți foarte multe șlagăre
care sunt fredonate și acum, la atâția ani de la lansare. V-ați gândit
vreodată că vor avea un asemenea succes?
Mihai Constantinescu: Sunt
convins că ele vor fi fredonate și peste alți mulți ani. De exemplu, “O
lume minunată” a împlinit 35 de ani și totuși se cântă peste tot, “Sus
în deal” l-am scris în ’86 și îl știe toată lumea, “Iubiți și câinii
vagabonzi” nu mai spun, care este o melodie scrisă în 1994, deci mă
refer la piese care au împlinit o vârstă și totuși sunt cunoscute de
toată lumea și chiar și astăzi, când merg pe stradă, sunt oameni care
spun “iubim și câinii vagabonzi”. Asta înseamnă că ceva le-a rămas
undeva și oamenii își doresc să le asculte. Asta mi se pare foarte
frumos și demonstrează că este loc pentru toată lumea și putem să-i
bucurăm și pe cei care vor să mai asculte și altceva. Foarte mulți s-au
îndepărtat de un anume gen de muzică, considerând că trebuie să asculte
doar un singur gen. Eu cred că nu este așa.
Rep: Vă amintiți melodii la care v-ați fi așteptat să aibă succes la public și nu au avut?
Mihai Constantinescu: Nu. Am
extraordinar de multe cântece. Chiar stăteam și mă gândeam câte piese aș
putea să refac cu sunetele actuale și care ar fi melodii cu un
extraordinar de mare succes. Problema este că nu mai vor să ne
promoveze, aici este marea problemă. De ce, nu mai știu eu, dar nu mai
contează. Important este că atunci când mergi pe stradă vezi că oamenii
te recunosc, vezi că oamenii te iubesc, oamenii îți spun numai cuvinte
frumoase. Eu cred că asta este o recunoaștere care nu poate decât să te
bucure pe tine ca artist și mai ales pe mine, în mod special, pentru că
piesele astea sunt piesele mele, textele mele, integral sunt copiii mei.
Rep: Ce șanse au melodiile de acum să fie fredonate peste, să zicem, zece ani?
Mihai Constantinescu: Nu știu.
Sincer să fiu nu aș putea să spun nimic despre treaba asta. Poate unele
vor avea șansă, poate da, poate nu. Piesele astea au o șansă fiindcă ele
au avut mesaj. Și mai este încă ceva, piesele care au melodie și mesaj
au șansă să supraviețuiască. Asta este părerea mea. Cred că cele care nu
au mesaj, nu au melodie vor rămâne mai greu. Astea sunt piese
sezoniere, piese de un an — doi ani, după care vin altele, vin altele și
altele. De ce rămân, spre exemplu, ariile de operă. Ele rămân fiindcă
au melodie. Melodia nu moare. Asta este părerea mea. Poate greșesc, dar
eu cred foarte tare că melodia nu moare.
Oamenii vor să audă ceva care poate fi
reținut și peste timp. Muzica de azi este pentru tineretul de azi. Este
foarte mult vorbită, foarte puțină muzică și înțelesurile sunt cam
aceleași. Nu știu dacă vor rămâne. Eu le doresc tuturor să rămână
fiindcă până la urmă fiecare face artă în speranța că va rămâne. Ideea
este că astăzi arta se face ca să câștigăm bani. Noi când am făcut
piesele astea nu ne-am gândit la asta. Ne-am gândit să avem succes la
public și oamenilor să le placă. Ăsta a fost scopul nostru, acum văd că
scopul este puțin altul. Acum, dacă avem bani, o ducem bine, dacă nu
avem bani nu o mai ducem așa de bine. S-au schimbat datele problemei,
s-au schimbat vremurile, s-au schimbat gusturile oamenilor.
Sigur că ce auzi asta reții sau ți se
pare că este interesant… asta e. E bine totuși că mai există oameni care
vor să organizeze spectacole de genul celui din 4 iunie. M-aș bucura
sincer să fie audiență de public. Dacă cumva nu va fi așa cum se
dorește, nu este vina artiștilor, de vină este doar faptul că a fost
foarte târziu anunțat și nu a existat un afișaj pe măsură. În rest sunt
sigur că sala ar fi fost plină oricând și mai este și o problemă. Poate
și momentul de 4 iunie, când deja toată lumea se gândește la vacanță, la
concedii, copiii sunt fericiți că se termină școlile, părinții au alte
griji, iar atunci când afară este cald oamenii nu mai intră în săli. Ei
vor o terasă, o grădină, ceea ce mi se pare foarte firesc. Spectacolele
acestea în general se fac toamna, iarna, când oamenii n-au unde să
meargă și atunci vin cu mai multă plăcere la un spectacol.
Rep: Ați realizat duete cu
Olimpia Panciu, Anastasia Lazariuc foarte bine primite de public. V-ați
gândit vreodată să încercați vreo colaborare cu un artist din
străinătate?
Mihai Constantinescu: M-aș gândi
cu tot dragul și ar trebui să avem șansa să putem intra în contact și cu
alte persoane, numai că, din nefericire, nu prea ne întâlnim cu lume
din exterior care și-ar dori o colaborare cu noi. Sunt convins că ar
ieși lucruri foarte frumoase. Ar fi un lucru benefic pentru ambele
părți. Dar pentru asta ar trebui să existe interes pentru ca cei care
vin din afară să facă ceva care să se vândă. Asta este, fiindcă nimeni
nu o să vrea să facă ceva dacă nu se vinde. Poți să faci un cântec
superb și dacă nu se vinde… E ca la fotbal, pe goluri, nu pe frumusețea
jocului. Brazilia a fost o echipă care a jucat super artistic, dar
uneori nu marcau și până la urmă au înțeles de la europeni că fotbalul
se joacă pe goluri. La fel a fost și Ilie Năstase. El juca tenis pentru
spectacol și au venit alții care au jucat tenis concret. Ei au mers mai
departe. Cam așa sunt lucrurile și trebuie să fim conștienți de treaba
asta. Trebuie să facem ceva care să placă marelui public și acel ceva să
se și vândă.
Rep: Sunteți cunoscut ca un iubitor de animale…
Mihai Constantinescu: Da, le iubesc necondiționat și consider că oamenii care nu iubesc animalele au o lipsă, o lipsă de ceva.
Rep: Credeți că s-a schimbat ceva în concepția bucureștenilor în ultima vreme, după toate câte s-au întâmplat?
Mihai Constantinescu: Nu cred, nu
s-a schimbat nimic. Sincer, nu s-a schimbat nimic. În București sunt
foarte mulți oameni care locuiesc la bloc și este foarte greu să ții la
bloc un câine care crește destul de mare. Trebuie să ai grijă de el ca
de ochii din cap, ca de un copil, să-l scoți în fiecare zi la plimbare,
deci practic îți ocupă foarte mult timp.
Oamenii sunt stresați, sunt obosiți, au
foarte multe alte treburi și poate nu întotdeauna stai să te gândești
“vreau să cresc un câine ca să am grijă de el” și ăsta este motivul
pentru care, poate, sunt și mulți pe stradă, nu neapărat că oamenii nu
ar fi iubitori de animale, dar asta este una dintre marile probleme ale
oamenilor. O mare problemă și după aceea, într-adevăr, există chiar și
oameni care iubesc animalele acestea pentru simplul motiv că s-a
promovat ideea că “Vai, câtă lume a fost mușcată de câini!”, “Vai, ce au
făcut câinii vagabonzi!”, “Vai, ce au făcut câinii maidanezi!”. Ei nu
au făcut nimic, ei și-au urmat cursul vieții lor normale — s-au
înmulțit, pentru că asta este regula dată: intră în călduri, fac pui.
Dar au fost foarte multe soluții, la un moment dat s-au investit foarte
mulți bani cu care, din nefericire, nu s-a prea făcut nimic. Ăsta este
marele păcat. Și atunci, sigur, că, dacă mai facem o mică șmecherie,
acuzăm animalele că ele oricum nu știu să vorbească și n-au avocat.
Ca să aduni toate ființele care sunt pe
stradă și să le bagi în adăposturi nu cred că este posibil, pentru că
sunt foarte mulți. Să le aduni și să le duci la marginea orașului, să le
lași pe unde poți în ideea că le salvezi, nici asta nu este o soluție.
Soluția trebuia de mult. Eu consider că pentru înmulțirea asta a
animalelor nu sunt vinovați decât oamenii. Oamenii ar fi trebuit să ia
măsuri ca să nu mai fie atât de mulți câini pe stradă. Oricum s-au mai
împuținat, au mai fost ridicați, dar nu suficient ca să nu mai vezi
niciunul. În alte țări nu prea există așa ceva și nici nefericite
soluții să-i iei și să-i chinui pe câini. Acolo există un respect pentru
animale, cum există respect și față de multe alte lucruri. Respectul
acesta vine din strictețea legii, nu neapărat că totdeauna oamenii ar fi
mai buni, nu. Există legi stricte și legile acestea trebuie respectate.
Așa ar trebui să fie și la noi.
Rep:Există ceva ce v-ați fi dorit să faceți și nu ați reușit?
Mihai Constantinescu: Singurul
lucru pe care mi l-aș fi dorit mai mult, dar și aici este și cu da, și
cu nu, poate multe din piesele care sunt frumoase, frumoase rău, să fi
avut șansa să fie promovate măcar o dată. Am foarte multe piese care
nici măcar o dată nu au fost auzite. Dar nu contează. Rămân pentru
posteritate și pentru cineva care va dori să ajungă la arhiva mea. Cam
atât. În rest e foarte bine așa.
Rep: Un album nou când vom putea asculta?
Mihai Constantinescu: Am luat
Albumul Anului pentru albumul care a ieșit anul trecut. Chiar acum o
săptămână mi-a fost decernat premiul. Este un disc frumos, cu 16
melodii, șase sunt bonus din creații mai vechi și restul sunt melodii
noi foarte bine orchestrate, foarte bine aranjate, sună practic la
nivelul anului 2013.
Rep: Ce vă doriți să faceți în continuare, ce planuri aveți?
Mihai Constantinescu: Eu mi-aș
dori să fac un super album cu muzică de Crăciun. Eu iubesc Crăciunul
foarte tare. Se pare că este cea mai frumoasă sărbătoare, am iubit-o
dintotdeauna, l-am iubit pe Moș Crăciun. După părerea mea este, a fost
și va exista întotdeauna pentru că este cea mai frumoasă, cea mai
minunată păcăleală. Categoric este cea mai minunată păcăleală. Să ai
speranța că pe undeva, de undeva, există cineva care se gândește la tine
și îți aduce un mic cadou în preajma Crăciunului este senzațional. Mai
frumos nu se poate și atunci vreau să-i dedic ceva extraordinar. Am deja
destul de multe cântece, dar trebuie concentrate într-un anume fel, să
fie aranjate, să fie pentru momentul ăsta, nu pentru momentele trecute.
Read more at http://www.e-cultura.info/mihai-constantinescu-astazi-arta-se-face-pentru-bani/#IsReFc1tZKCZhGBK.99
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu