.jpg)
Centru de Informare Turistica Feldioara a adăugat 18 fotografii noi la albumul 1. Să descoperim: Istoria Cetăţii Feldioara.
Feldioara (în maghiară Földvár, în traducere Cetatea de Pământ, în germană Marienburg, în traducere "Cetatea Mariei", în latină Castrum Sancte Maria) este o localitate în judetul Braşov, Transilvania, România. Este reşedinţa comunei Feldioara
Face parte din regiunea istorică Ţara Bârsei, aflându-se la cca. 500 m deasupra nivelului mării. Numele românesc al localităţii este derivat din maghiară, Föld-Vár, care înseamnă cetate de pământ. Denumirea germană Marienburg înseamnă cetatea Mariei, cu referire la Fecioara Maria, patroană a Ordinului cavalerilor teutoni. Cetatea de la Feldioara este cea mai importantă fortificaţie ridicată de cavalerii teutoni în Transilvania.
Localitatea este atestată documentar în anul 1240, sub numele de Castrum Sancte Maria. Evoluţia aşezării, atestată de documente, este următoarea:
1370 Castrum Mariee, apoi Villa (1378), oppidum nostrum (regis) 1392, civitas nostra (regis) 1413 civitas, din nou oppidum 1427, 1808 Cetatea de pământ şi, din 1854, Feldioara.
1370 Castrum Mariee, apoi Villa (1378), oppidum nostrum (regis) 1392, civitas nostra (regis) 1413 civitas, din nou oppidum 1427, 1808 Cetatea de pământ şi, din 1854, Feldioara.
DESPRE CETATEA TEUTONILOR - FELDIOARA
Cetatea din Feldioara, comuna Feldioara, judeţul Brasov, a fost construită în secolul XIII, fiind cea mai importantă fortificaţie ridicată de cavalerii teutoni în Transilvania. Cetatea este monument istoric. În prezent, Cetatea este în curs de restaurare.
Cetatea Feldioara se află la numai 20 de kilometri de Braşov, spre Sighişoara, iar aici găsim ruinele uneia din cetăţile cavalerilor teutoni. S-a numit cândva Marienburg, sau Oraşul Mariei, întrucât Sfânta Fecioară era patroana Ordinului Teutonilor.
Cetatea romanică era situată pe colina de la Feldioara, înconjurată pe trei laturi de râul Homorod. Experienţa de constructori a teutonilor acumulată în Ţara Sfântă şi în Asia Mică a adus pe meleagurile transilvănene tehnici şi soluţii de construcţie întâlnite la marile castele cruciate de la Tyr, Crac des Chevaliers şi Ascalon. Din vechea cetate a teutonilor se mai păstrează astăzi numai un rest dintr-un zid de piatră în partea de nord-vest.
O refacere a fortificaţiei este posibil să fi fost făcută după anul 1420, fapt determinat de existenţa unui document din 1439 care menţionează că locuitorii Feldioarei au fortificat un "castrum" în vederea apărării bunurilor lor. Astfel, pe vremea lui Sigismund de Luxemburg, cetatea Feldioarei era una ţărănească şi localitatea primea dreptul, datorită ei, de a fi oraş.
Cetatea a fost distrusă în 1430 de turci precum şi de Vlad Ţepeş în campania din 1457, locuitorii refăcând-o în acelaşi an. Zidul de incintă din partea de sud a fost probabil distrus după bătălia de la Feldioara de oştile lui Petru Raresprin, vornicul Nicoară Grozav. Pe zidăria turnului dinspre nord există scrijelit anul 1657, dar nu se ştie dacă s-a făcut aceasta cu ocazia construirii lui sau cu ocazia renovării.
La ruinele cetăţii care se pot vedea astăzi pe colină abia se mai păstrează urme vizibile ale prezenţei Cavalerilor Teutoni. Turnurile şi curtinele de la început au fost construite probabil de comunitatea săsească rămasă după plecarea lor, dar nu se poate preciza cu exactitate perioada.
Cetatea medievală a Feldioarei se află în extremitatea sudică a platoului comunei. Teritoriul ei este delimitat printr-un şant de apărare, actualmente nu prea adânc, datând din epoca medievală. Cetatea, caracteristică secolelor XIV-XV, mai păstrează încă 2 turnuri aflate în ruină, legate de ziduri de apărare.
Bătălia de la Feldioara - În anul 1529 a avut loc aici Bătălia de la Feldioara, încheiată cu victoria armatei moldovene asupra partizanilor lui Ferdinand de Habsburg. De la înălţimea ruinelor, vedem gospodăriile localnicilor.
Oraşul ocupă un teritoriu pe care au fost descoperite urme ale unei locuiri continue încă din neolitic (în special ceramică pictată de tip Ariusd) şi din epoca bronzului.
Epoca romană la Feldioara - Din epoca romană aici s-au descoperit fragmente de sticlărie şi de ceramică, obiecte de aur şi aproximativ 21 de monede romane. Din perioada 402–408 au fost descoperite cinci lingouri de aur, care probabil reprezentau un tribut dat hunilor, populaţii migratoare din acele vremuri. Faptul că nu s–au mai făcut şi alte descoperiri arheologice de importanţă majoră a dus la concluzia că, în secolul al V–lea, cetatea nu ar mai fi existat.
Info despre colonizare - Din prima jumătate a secolului al XII–lea, din primul val de colonizare a saşilor, datează un cimitir săsesc la Feldioara, cu aproximativ 109 morminte. Aceasta, în ciuda documentului din anul 1211, prin care regele Andrei al II–lea al Ungariei dă cavalerilor teutoni dreptul de a se aşeza în Ţara Bârsei şi de a popula "terra deserta et inhabitata" cu scopul de a păzi teritoriile coroanei ungare de invaziile frecvente ale cumanilor de peste munţi. Astfel, conform legendelor, dar şi concluziilor unor istorici, Cetatea Feldioara a fost ridicată de cavalerii teutoni, între anii 1211 şi 1225. Teutonilor li s-a acordat acest teritoriu, dar nu aveau dreptul de a construi decât fortificaţii de lemn şi pământ.
Sursa:
https://www.facebook.com/groups/513665688730506/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu