.jpg)
.
S-a întâmplat în 24 noiembrie 1927: A murit Ion (Ionel) I.C. Brătianu, om politic liberal, unul dintre făuritorii României Mari; preşedinte al Partidului Naţional Liberal (din 1909 până la încetarea sa din viaţă); în mai multe rânduri ministru şi prim-ministru; membru de onoare al Academiei Române din 1923 (n. 1864) Ion (Ionel) I.C. Brătianu este un politician din familia Brătianu, fiul lui Ion C. Brătianu şi frate cu Vintilă Brătianu şi Dinu Brătianu. A absolvit colegiul Sfântul Sava din Bucureşti (1882), după care s-a înrolat voluntar în armată, obţinând gradul de sublocotenent. A urmat cursurile Şcolii de Poduri şi Şosele la Bucureşti, apoi a plecat la Paris (1883-1889) pentru continuarea studiilor, la Şcoala Politehnică din Paris. Nu a reuşit să ia licenţa la Sorbona. În România (în 1889), a fost mai întâi concentrat în armată, unde a ajuns la gradul de locotenent, iar în septembrie, s-a angajat ca inginer la societatea de căi ferate, sub conducerea lui Anghel Saligny. În 1895, a devenit membru al Partidului Naţional Liberal (PNL). A fost receptiv în privinţa admiterii în partid a foştilor lideri ai Partidului Social Democrat (generoşii). Din 1909 şi până la moarte, a fost preşedintele PNL. A fost de mai multe ori ministru: de interne, de război, de externe şi al lucrărilor publice, precum şi prim-ministru (9 ianuarie 1909 - 10 ianuarie 1911, 16 ianuarie 1914 - 9 februarie 1918, 14 decembrie 1918 - 1 octombrie 1919, 17 ianuarie 1922 - 30 martie 1926, 22 iunie 1927 - 24 noiembrie 1927). Era considerat eminenţa cenuşie a regelui Ferdinand, care i-a acordat încredere nelimitată. Printre cele mai importante realizări politice ale sale se numără reforma agrară, făcută prin exproprietărirea parţială a marilor proprietari de pământ, reforma electorală - a susţinut crearea unui colegiu electoral unic, şi orientarea României către Antanta şi intrarea în Primul Război Mondial, în 1916, de partea acesteia. A fost şeful delegaţiei române la Conferinţa de la Versailles, în urma căreia România a obţinut Transilvania şi Basarabia. A adoptat, de asemenea, actul de succesiune la tron, în 1922. În 1923, a devenit membru de onoare al Academiei Române. Este considerat unul dintre fondatorii politici ai României moderne. Pe 24 noiembrie 1927 Ionel Brătianu a încetat din viaţă din cauza unei laringite infecţioase. S-a îmbolnăvit de gripă, în urma unei întrevederi cu diplomatul Nicolae Titulescu. Boala s-a agravat treptat, medicul i-a recomandat un tratament, care s-ar fi dovedit a fi eronat, după care gripa a dispărut doar pentru o perioadă de timp. Astfel, la numai 63 de ani, „mâna de fier” care conducea statul român a murit în condiţii extrem de suspecte, asemeni regelui Ferdinand, cu câteva luni înainte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu