.jpg)
S-a
întâmplat în 7 decembrie1941: Al Doilea Război Mondial: Atacul masiv al
aviaţiei japoneze asupra flotei SUA de la Pearl Harbor.Pearl Harbor
este un golf de pe insula Oahu, Hawaii, Statele Unite ale Americii. Cea
mai mare parte a portului şi a terenurilor din vecinătate formează o
bază navală a Statelor Unite, unde este staţionată Flota Pacificului a
Marinei Americane. Atacul Japoniei asupra bazei de la Pearl Harbor la 7
decembrie 1941 a determinat intrarea Statelor Unite în cel de-al Doilea
Război Mondial. Atacul conceput de amiralul Yamamoto a fost inspirat de
atacul englez asupra navelor italiene din portul Taranto.Atacul de la
Pearl Harbor (sau Operaţiunea Hawaii, cum a fost numită de către Statul
Major Imperial japonez) a fost un atac militar, efectuat prin
surprindere, din partea marinei imperiale japoneze împotriva bazei
navale americane de la Pearl Harbor, Hawaii, în dimineaţa zilei de
duminică, 7 decembrie, 1941. Ca rezultat, Statele Unite ale Americii au
intrat în al Doilea Război Mondial.Pearl Harbor, un golf din Hawaii,
unde se afla intreaga flotă americană, se află în apropiere de capitala
Honolulu.Intenţia acestui atac preventiv a fost să nu permită flotei
americane din Pacific să influenţeze războiul din sud-estul Asiei pe
care Japonia intenţiona să-l poarte împotriva Marii Britanii, a Olandei
şi a Statelor Unite ale Americii.Operaţiunea a constat din două valuri
de atac aerian, la care au participat 353 de avioane, lansate de pe 6
nave portavion.Ca rezultat al atacului, 4 cuirasate au fost scufundate
(două fiind ulterior ridicate, reparate şi trimise în luptă spre
sfârşitul războiului), iar alte 4 au fost avariate. Japonezii au distrus
şi 3 crucişătoare, 3 distrugătoare, 1 puitor de mine, 188 de avioane,
au omorât 2.402 persoane şi au rănit 1.282 de persoane.Pierderile
suferite de partea japoneză au fost minimale: 29 de avioane doborâte, 4
mini-submarine scufundate, 65 de persoane omorâte sau rănite.Atacul a
avut loc fără o declaraţie de război formală, şi înainte ca ultima din
cele 14 părţi ale unui mesaj trimis de către partea japoneză
Ministerului de Externe american să fi ajuns la destinaţie. Ambasada
japoneză din Washington, DC, fusese instruită să trimită mesajul imediat
înainte de ora planificată a atacului. Atacul, şi în special natura
surprinzătoare a acestuia, a fost un factor important care a contribuit
la schimbarea opiniei publice americane de la izolaţionismul care
caracterizase politica externă a ţării privind participarea directă în
război.Atacul a avut menirea de a anihila marina americană, astfel încât
să nu împiedice atacul planificat de Japonia asupra Malaeziei şi a
Indiilor de Est olandeze, unde Japonia căuta acces la rezervele bogate
de petrol şi cauciuc.Atât Japonia cât şi Statele Unite îşi elaboraseră
planuri de război în zona pacifică, planuri ce fuseseră reînnoite
constant în paralel cu escalarea tensiunilor dintre cele două ţări.
Tensiunile începuseră în anii 1930 prin expansiunea japoneză în
Manciuria şi în Indochina franceză, acţiuni care au fost întâmpinate cu
nivele din ce în ce mai ridicate de embargouri şi sancţiuni din partea
SUA şi a altor ţări.În 1940, SUA a interzis exportul în Japonia al
avioanelor, al părţilor de avioane, al utilajelor mecanice, al benzinei
de avion, al fierului şi al oţelului vechi, lucru pe care japonezii l-au
considerat un act "neprietenos". Dar SUA nu a interzis la acea oră
exportul de petrol în Japonia, deoarece la Washington se considerase că o
astfel de măsură ar fi fost extremă, dat fiind faptul că economia
Japoniei depindea de petrolul american şi ar fi fost probabil
considerată ca o provocare de către partea japoneză. Exportul de petrol
către Japonia a fost oprit în vara anului 1941, ca rezultat al
expansiunii japoneze în Indochina franceză.Planul de atac pentru Pearl
Harbor a fost iniţiat la începutul anului 1941 de către amiralul
Yamamoto, comandantul de atunci al flotei japoneze. Planul său a fost
acceptat de către Sediul general al marinei japoneze după o serie de
conflicte printre care şi o ameninţare de a se retrage de la comanda
flotei. Concepţia Planului concret de atac a început în primăvara anului
1941 sub comanda căpitanului de marină Minoru Genda. Planul a primit
aprobarea neoficială a Împăratului Hirohito pe data de 5 noiembrie, după
a treia din cele patru conferinţe imperiale care s-au ţinut în legătură
cu atacul. Aprobarea oficială a fost dată pe data de 1 decembrie. Pe
data de 26 noiembrie, 1941, o flotă compusă din 6 portavioane a plecat
spre o zonă la nord-vest de Hawaii, de unde avea să iniţieze atacul.
Planul era ca 405 avioane să participe: 360 pentru cele două valuri de
atac, 48 pentru patrulă aeriană defensivă, inclusiv 9 avioane de atac
din primul val.Primul val avea să fie atacul primar, iar al doilea val
urma să termine orice acţiune neterminată de primul val.Primul val avea
armele necesare (mai ales torpile) pentru atacarea navelor cele mai
importante, iar echipajele fuseseră instruite să atace obiectivele cu
cea mai mare valoare, mai ales cuirasate şi portavioane, iar dacă
acestea nu puteau fi găsite, să atace crucişătoare şi distrugătoare.
Bombardiere în picaj urmau să atace obiectivele la sol, anume avioane
pentru ca acestea să nu poată să decoleze şi să treacă la contraatac.
Când li se termina combustibilul, planul era ca ele să se întoarcă la
portavioane şi apoi să intre din nou în luptă.Înainte de atacul
propriu-zis, două avioane de recunoaştere urmau să decoleze de pe
crucişătoare, să survoleze insula Oahu (unde se afla Pearl Harbor) şi să
relateze compoziţia şi locaţia flotei americane. Alte patru avioane de
recunoaştere urmau să patruleze arealul dintre flota japoneză şi Niihau,
ca nu cumva grupul operativ să fie obiectul unui contraatac prin
surprindere. Submarine japoneze de tip I-18, I-20, I-22 şi I-24, aveau
la bord minisubmarine tip A. Cele 5 submarine de tip I au părăsit
districtul naval Kure pe data de 25 noiembrie 1941 şi au venit într-o
zonă la circa 19 km de gura golfului Pearl Harbor, de unde au lansat
minisubmarinele cam la ora 01:00 pe data de 7 decembrie. La 03:42 nava
americană vânător de mine "Condor" a observat periscopul unuia dintre
minisubmarine în partea de sud-vest al intrării spre Pearl Harbor şi a
alertat distrugătorul "Ward". Acel minisubmarin probabil că a reuşit să
intre în golf, dar "Ward" a distrus un altul la 06:37, ceea ce a
constituit primele focuri trase de americani în al Doilea Război
Mondial. Un minisubmarin la nord de insula Ford n-a nimerit vasul
"Curtis" cu prima torpilă, n-a nimerit nici vasul "Monaghan" (care l-a
atacat) cu a doua dintre cele 2 torpile pe care le avea, apoi fiind
scufundat de către "Monaghan" la 08:43. Un al treilea minisubmarin a
eşuat de două ori înainte de a fi capturat pe data de 8 decembrie. Unul
dintre membrii echipajului, sublocotenetul Kazuo Sakamaki a înotat la
mal, unde a fost prins, astfel devenind primul prizonier de război
japonez al americanilor în al Doilea Război Mondial. Un al patrulea
minisubmarin a fost avariat de către o bombă antisubmarin, fiind
abandonat de echipaj înainte de a putea lansa torpilele. Cu toate că
atacul a avut loc înainte ca să fi existat o declaraţie de război
oficială din partea Japoniei, Amiralul Yamamoto a dat ordin ca atacul să
aibă loc la 30 de minute după ce notificarea Japoniei că pune sfârşit
oricăror negocieri a fost transmisă. În felul acesta Japonia dorea pe
de o parte să pară că respectă conventiile internationale, dar pe de
altă parte să aibă avantajul surprizei. Notificarea de 5000 de cuvinte a
fost mai întâi trimisă de la Tokio la ambasada japoneză din Washington,
dar transcrierea ei i-a luat ambasadei prea mult timp ca să poată fi
trimisă înainte de atac. Uneori această notă este numită "declaraţie de
război", dar de fapt "nici nu declara război nici nu rupea legăturile
diplomatice". Declaraţia de război a apărut pe prima pagină ale ziarelor
japoneze pe data de 8 decembrie. Japonezii au atacat în două valuri.
Primul val a fost detectat de către radarul armatei americane de la
Opana Point la 136 de mile marine, care a crezut că sunt 6 bombardiere
americane B-17 care se întorceau de pe partea continentală a Statelor
Unite.Primul val constând din 180 de avioane a fost lansat de la nord de
insula Oahu de către căpitanul de marină militară Mitsuo Fuchida. 6
avioane n-au reuşit să decoleze din cauza unor probleme tehnice. Atacul
aerian asupra portului Pearl Harbor a început la ora 7:48 AM ora locală
cu atacul de la Kaneohe. La început erau avioane torpiloare, avioane
greoaie, vulnerabile, care s-au folosit de avantajul surprizei să atace
aerodromurile militare Hickham Field, cel mai mare, şi Wheeler
Field.Cele 171 de avioane din al doilea val au atacat Bellows Field de
lângă Kaneohe, şi Ford Island.Americanii erau nepregătiţi pentru un
astfel de atac: dulapurile cu muniţie erau încuiate, avioanele erau
parcate aripă lângă aripă în aer liber (împotriva sabotajului), tunurile
erau neechipate etc.Al doilea val a constat din 171 de avioane: 54
B5N-uri, 81 de D3A-uri şi 36 de A6M-uri, toate sub comanda
locotenent-comandorului Shigekazu Shimazaki. 4 avioane nu au putut
decola din cauza unor defecţiuni tehnice.Valul al doilea a fost împărţit
în trei: un grup a atacat Kaneohe, iar celelalte două Pearl Harbor. Au
ajuns simultan la obiective din diferite direcţii.Cele două valuri au
durat în total 90 de minute. 2.386 americani au murit (55 civili,
majoritatea datorită proiectilelor anti-aeriene americane neexplodate
care au căzut în zone populate) şi 1.139 răniţi. 18 vase au fost
scufundate sau au eşuat, printre care 5 cuirasate. Dintre cei morţi,
aproape jumătate erau din cauza exploziei magaziilor de muniţii de pe
cuirasatul USS Arizona, când a fost lovit de un obuz de 400mm. Admiralul
Isaac C. Kidd şi căpitanul Franklin Van Valkenburgh au murit pe
punte.Din cele 402 avioane americane prezente la acea oră în Hawaii, 188
au fost distruse şi 159 avariate, 155 dintre ele la sol.55 de aviatori
japonezi şi 9 membri ai echipajelor minisubmarinelor japoneze au fost
omorâţi, iar unul a fost capturat. Din cele 414 avioane japoneze, 29 au
fost doborâte în luptă (9 în primul val şi 20 în al doilea val), iar 74
avariate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu