Abia acum inteleg...
Mereu am stiut, dar acum inteleg:
sunt fiica vitrega a acestui oras;
ii beau sangele
pe strazile numai clocot,
numai vopsea de iluzii.
Trec, cu vitrine cu tot,
prin marele vacarm
de rasete sparte,
prin zei de ciment,
canale, decoltee si
nostalgii de o noapte.
sunt fiica vitrega a acestui oras;
ii beau sangele
pe strazile numai clocot,
numai vopsea de iluzii.
Trec, cu vitrine cu tot,
prin marele vacarm
de rasete sparte,
prin zei de ciment,
canale, decoltee si
nostalgii de o noapte.
Femei uscative matura caldaramul
de vrabii uitate.
Femei cu maini vestede spala asfaltul
de gratii si sfori.
Doamne, toamna coboara,
iar eu nu mai tin minte
nu mai tin minte…
Sticla peste sticla,
destin peste destin,
viata peste viata,
doliu pe usi.
Doar la ferestre
isi face loc
povestea singuratatii.
Cate cearcane se scriu, doamna,
sub fardul vostru verzui?
Vedeti?
Strazile insele isi beau cafeaua de dimineata,
mastile
hainele, vietile,
crucile lor viermanoase
pe un pervaz cu petunii.
Unde mai e loc sa pun
o mana de trestii?
Unde mai e loc sa strecor o vioara?
de vrabii uitate.
Femei cu maini vestede spala asfaltul
de gratii si sfori.
Doamne, toamna coboara,
iar eu nu mai tin minte
nu mai tin minte…
Sticla peste sticla,
destin peste destin,
viata peste viata,
doliu pe usi.
Doar la ferestre
isi face loc
povestea singuratatii.
Cate cearcane se scriu, doamna,
sub fardul vostru verzui?
Vedeti?
Strazile insele isi beau cafeaua de dimineata,
mastile
hainele, vietile,
crucile lor viermanoase
pe un pervaz cu petunii.
Unde mai e loc sa pun
o mana de trestii?
Unde mai e loc sa strecor o vioara?
Se aprind lumini
Frig in genunchii tai, doamna,
lavanda plina de praf
si roti mari, rostogolind
copilaria mea prin venele putrede.
Beau sange
direct din pantecul disperarii
Foetus prin iarba,
vampir de stele cu poseta pe umar,
eu, aceasta pulsatie pe radacinile cerului,
brand hamesit, vulgar, infinit
curgand pe lacrima unei salcii umile.
Mereu am stiut,
Mereu am stiut,
Dar abia acum inteleg…
Frig in genunchii tai, doamna,
lavanda plina de praf
si roti mari, rostogolind
copilaria mea prin venele putrede.
Beau sange
direct din pantecul disperarii
Foetus prin iarba,
vampir de stele cu poseta pe umar,
eu, aceasta pulsatie pe radacinile cerului,
brand hamesit, vulgar, infinit
curgand pe lacrima unei salcii umile.
Mereu am stiut,
Mereu am stiut,
Dar abia acum inteleg…
Camelia Radulian



.jpg)






Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu