DE CE NU VII?...
”Vezi, rândunelele se duc,
Se scutur frunzele de nuc,
S-așează bruma peste vii –
De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii?”
(Mihail Eminescu)
Se scutur frunzele de nuc,
S-așează bruma peste vii –
De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii?”
(Mihail Eminescu)
Eu te aștept cu pâinea la fereastră
Și, lângă ea, am pus două gutui,
Ce le-am sfințit cu fericirea noastră
Și te-așteptăm ca niște vechi statui.
Și, lângă ea, am pus două gutui,
Ce le-am sfințit cu fericirea noastră
Și te-așteptăm ca niște vechi statui.
Aș vrea să vii pe un neprins de veste,
Și făr-de calul alb încălecat,
Iubirea noastră seamănă a poveste,
Dar tot ce este-n ea, i-adevărat.
Și făr-de calul alb încălecat,
Iubirea noastră seamănă a poveste,
Dar tot ce este-n ea, i-adevărat.
Și afară, vremea-i toată aurie,
Iar frunzele de nuc n-au ruginit,
În câmp a-ntârziat o ciocârlie,
Ce-i țintuită-n dor nemărginit.
Iar frunzele de nuc n-au ruginit,
În câmp a-ntârziat o ciocârlie,
Ce-i țintuită-n dor nemărginit.
Nici brumă nu va fi în astă toamnă,
Am strâns-o noi în cutele din frunți,
Și-,n taină, am rugat Bătrâna Doamnă,
Să-ncuie iarna-n inimă de munți.
Am strâns-o noi în cutele din frunți,
Și-,n taină, am rugat Bătrâna Doamnă,
Să-ncuie iarna-n inimă de munți.
Eu iarăși lupt cu timpul fără margini,
Și rup o nemurire dintr-o stea
O pun să ardă viu în foc de datini,
Pentru iubirea sfânta ta și-a mea…
Și rup o nemurire dintr-o stea
O pun să ardă viu în foc de datini,
Pentru iubirea sfânta ta și-a mea…
Pâinica de la geam încă-aburește,
Gutuile sunt mândre în aroma lor,
Și Zburătorul meu deasupra-le s-oprește,
Apoi coboară pe statui de dor.
Gutuile sunt mândre în aroma lor,
Și Zburătorul meu deasupra-le s-oprește,
Apoi coboară pe statui de dor.
versuri Valentina Graur Lazarencu.



.jpg)






Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu