CORINA-ROTH

După un sfert de secol, înapoi acasă, în Vurpăr - FOTO

Au părăsit satul în urmă cu zeci de ani. Unii au plecat înainte de Revoluţie şi de atunci Vurpărul l-au mai văzut doar în vis. În Germania, au reuşit, pe alocuri, să păstreze legătura, dar în 15 august 2015 vurpărenii s-au întors acasă. Cu puţin noroc, unii dintre ei au dormit în casa unde au văzut lumina zilei prima dată şi au stat din nou în curtea în care au copilărit. Locuitorii din Vurpăr i-au primit pe saşii întorşi acasă cu braţele deschise şi a fost petrecere în tot satul. Vurpărul s-a întregit pentru câteva zile, primindu-şi înapoi fiii şi fiicele care au plecat de ani buni în Germania. Cu costume populare săseşti, s-a defilat prin tot satul. Chiar primarul Mihail Lienerth a îmbrăcat costumul tradiţional săsesc.

Cu lacrimi în ochi, cu sufletul la gură, s-au îmbrăţişat cei plecaţi cu cei rămaşi şi au depănat amintiri din vremea copilăriei sau din vremea tinereţii: prima generaţie cu şcoala de 8 clase în comună, prima împărtăşanie, prima iubire, căsătoria, botezul copiilor.

Slujba alături de cel ce le-a fost preot din 1966

În jurul orei 10.30, mulţimea de vurpăreni plecaţi s-a adunat la Biserica Evanghelică, una dintre cele mai vechi biserici romanice din ţară, ce datează de la sfârşitul secolului al XII-lea. Cu o precizie germană, a început slujba. Oamenii s-au rugat, au cântat şi i-au mulţumit lui Dumnezeu că i-a adus înapoi acasă, după atâţia ani. Iar Biserica Evanghelică a fost din nou plină de oameni, aşa cum nimeni nu îşi aduce aminte să mai fi fost vreodată Emoţiile au fost cu atât mai mari cu cât predica a fost ţinută chiar de Christian Reich, cel ce a fost preotul bisericii timp de 10 ani, din 1966 până în 1976, când a plecat la Bucureşti. De acolo, 11 ani mai târziu a plecat în Germania, iar acum locuieşte la 70 de kilometri de Munchen. „Ca preot aici am cunoscut toate familiile şi la botez, la cununie, la înmormântări. Copiii mei, băieţii, au făcut grădiniţa şi şcoala aici. Din 1976 nu am mai ţinut slujbă aici. Am mai fost o dată la o cununie aici şi a revăzut şi câinele nostru lup pe care l-am lăsat aici”, spune preotul, care mărturiseşte că atunci când s-a întors în Vurpăr s-a abţinut să nu plângă. „Am fost legat de Vurpăr întotdeauna. Acum, când m-am întors mi sa părut atât de frumos că a trebuit să mă abţin să nu plâng. Toţi cei pe care i-am întâlnit au fost confraţii mei, copiii mei”, a mai povestit Christian Reich.

Cimitirul s-a umplut de flori

Saşii vurpăreni nu şi-au uitat înaintaşii. Cu ochii în lacrimi şi cu flori în mâini, după slujba de la Biserică s-au îndreptat spre cimitirul evanghelic. „Sunt plecată din 1992. Stăm lângă Nurenberg. Aici e tăticul meu înmormântat. Mămica e înmormântată în Germania. Îi e scris doar numele aici”, ne povesteşte înlăcrimată Iohanna Lienerth. „Sunt foarte impresionată şi bucuroasă că am venit în România. Iubesc Vurpărul pentru că aici ne-am născut, aici am crescut, aici avem morţii noştri şi ne întâlnim astăzi bucuroşi cu oamenii noştri din sat. Am plecat în 1990. Mi-a bătut inima tare de tot când ne-am apropiat, mai ales când am văzut turnul acesta atât de fain făcut, mi-au venit lacrimile în ochi de bucurie. Aici am multe prietene, am neamuri. Am rămas uimiţi când am văzut căminul cultural. E o bijuterie. Ne bucurăm că primarul a făcut foarte multe”, spune Sofia Schuster.

Din Heilbronn a bătut drumul până în Vurpăr şi Ioan Schuster. E legat de acest loc, unde îşi aduce soţia o dată la doi ani. Simte nevoia să vină la cimitirul evreiesc, acolo unde îi sunt înmormântaţi strămoşii. „Am fost legat de glia asta, de aceea am venitTOCMAI din Heilbronn. Aici am stat până în 1975, când ne-am mutat la Sibiu pentru că era greu de făcut naveta. Lucram la Independenţa 2, am făcut cerere şi am primit locuinţă în Vasile Aron. În februarie – martie 1989 am plecat în Germania”, a spus Ioan Schuster.

Mare petrecere la Căminul Cultural

Ziua întâlnirii părea una fără sfârşit. După ce şi-au cinstit strămoşii, vurpărenii întorşi acasă au venit însoţiţi de fanfară la Căminul Cultural din comună. Aici, au mâncat, au dansat şi au cântat muzica lor, pe care o ştiau de generaţii şi generaţii. Consiliul Local al comunei Vurpăr a înmânat şi patru titluri de cetăţean de onoare celor care s-au implicat activ în organizarea acestei întâlniri. Aproape 300 de saşi s-au bucurat de petrecerea organizată la Cămin, dintre care peste 220 au venit din Germania. „Anul trecut am fost pentru prima dată invitat la întâlnirea saşilor dn Vurpăr, în Germania. Am fost invitat ca oficial şi am făcut propunerea să îi adunăm la locurile de naştere. Acum un an, când am început să lucrăm la acest proiect nu m-am gândit că va fi atât de multă lume”, spune primarul Mihail Lienerth, unul dintre puţinii saşi din Vurpăr care nu a plecat din ţară. Este vizibil emoţionat, dar bucuros. „Este o zi încărcată de emoţii. Cum să nu fie emoţionant când te vezi în biserica ta, unde te-ai botezat, când te duci la cimitir, unde zac părinţii, când mergi pe drum şi te întâlneşti cu semenii. Eu sunt poate cel mai bucuros. Am aşteptat această zi cu emoţii extraordinare, pentru că saşi au rămas puţini în localitate, iar când te întâlneşti cu fraţii, cu surorile, cu prietenii este nemaipomenit”, a mai spus primarul.

Sursa http://www.tribuna.ro/stiri/eveniment/dupa-zeci-de-ani-inapoi-acasa-in-vurpar-foto-109055.html