Interviul Saptamanii – Camelia Radulian

” Nu as putea trai fara poezia din culori, din arome, din gesturi marunte, din oameni…” Camelia Radulian

Astazi bucuria de a impartasi ganduri, vise si lumina cu noi ne-a fost daruita de  o poeta tare draga,  poeta cu nume de floare, Camelia Radulian, care a raspuns cu generozitate  intrebarilor noastre „Hai- Hui”.

Hai-Hui prin Sufletul Folkului: Cum arata Camelia Radulian vazuta prin ochii sufletului sau?
Camelia Radulian: E o persoana despre care pot spune multe lucruri bune, multe lucruri ne-bune, insa, ca sa sintetizez, as zice ca e o persona cu care nu ma plictisesc niciodata. Cred ca am ajuns , de cativa ani buni, intr-un echilibru frumos cu Camelia Radulian. Uneori chiar o iubesc. Mi-a luat insa mult timp sa o intuiesc si sa o inteleg, pentru ca e imprevizibila. Se alimenteaza din detalii infime, din furtuni, dar si din mari linisti. E un om extrem de viu, iar viata, vazuta prin ochii ei, imi mai da uneori batai de cap. De cand esti prietena cu poezia, cum ai descoperit versul si bucuria de a-i fi aproape?
Hai-Hui prin Sufletul Folkului: De cand esti prietena cu poezia, cum ai descoperit versul si bucuria de a-i fi aproape?
Camelia Radulian: Am scris prima poezie prin clasa a IV-a, dupa ce citisem poemele lui Jebeleanu din “Surasul Hiroshimei”. Azi, nu imi vine sa cred ca citeam asa ceva la o varsta atat de frageda, dar asa erau vremurile. Atat de tare m-a tulburat si m-a durut contactul cu poezia lui Jebeleanu, incat m-a robit. Din ziua in care am scris, atunci, prima mea poezie, nu m-am mai oprit din scris. Am avut insa si marele noroc sa fiu incurajata si asistata, in primii mei pasi pe fagasul literaturii, de profesorul meu de limba franceza, poetul Anton Moraru.
Hai-Hui prin Sufletul Folkului:  Poezia pentru tine reprezinta un mod de viata?
Camelia Radulian: As spune ca modul meu de viata e o cautare frenetica a poeziei. A poeziei vietii. Incerc sa aduc si sa las frumos in urma mea: in oameni, in case, in cuvinte, in gradini, in bucatarie, pe scarile blocului… in tramvai, oriunde poate salasui frumosul. Nu as putea trai fara poezia din culori, din arome, din gesturi marunte, din oameni… Ma vestejesc in urat. Daca nu am de ales, incerc macar sa fac uratul mai usor suportabil.

Hai-Hui prin Sufletul Folkului: Ai un suflet sensibil, asa reiese din versurile tale. In ce alte feluri iti mai manifesti sensibilitatea din sufletul tau?
Camelia Radulian: Ca orice om sensibil, plang usor, sunt usor de tulburat si usor de manipulat. Stiindu-mi slabiciunile, mi-am exersat multi ani puterea de a disimula si puterea de a spune “nu”, dar inca nu am ajuns sa inchid de tot poarta vulnerabilitatii. Altfel… cresc flori, pictez, schimb mereu infatisarea locului in care traiesc, dansez, adun animale abandonate, mangai o frunte indurerata, ajut cat pot, plang… ca orice alt om indragostit de toate cele ale vietii.
Hai-Hui prin Sufletul Folkului: Departarea de tara si-a pus amprenta asupra versului tau prin dorul de locurile natale sau prin bucuria de a cunoaste o lume noua? Cat de mult se regaseste sufletul tau in aceasta noua lume ?
Camelia Radulian: Ma voi intoarce foarte curand acasa, asa ca pot spune, cu mana pe inima, ca mi-a lipsit enorm tara mea. Poate par patetica, dar uneori mi-a lipsit atat de mult, incat dorul de ea s-a transformat intr-un rau fizic. Unii spun ca nu exista dor de tara, ca tara e o notiune abstracta. Ei, bine, exista. Mi-a fost dor pana si de betivii din coltul strazii, si de maturatoarele care atipeau pe ronturile de flori… Totusi, paradoxal, ma regasesc in foarte multe lucruri din lumea araba. Imi place enorm linistea, lentoarea, magia care pluteste aici, feminitatea, misterul, parfumul. Imi place mult cultul pentru ornament si pentru ritual. Imi place cultul pentru familie. Imi plac foarte multe lucruri de aici si, probabil, le voi duce si lor dorul, insa voi face mereu naveta intre Orient si Occident, la propriu si la figurat.

Hai-Hui prin Sufletul Folkului: Esti o poeta tare indragita de lumea folkului , multi artisti au fost inspirati de versurile tale. Spune-ne te rugam care sunt cantecele cele mai indragite de tine.
Camelia Radulian: Cred ca sunt in jur de 20 de cantautori care au compus pe versurile mele, iar numarul pieselor nu il stiu exact, insa cred ca se apropie de 50, daca nu cumva usor peste 50. Nu as putea nedreptati pe nimeni. Le sunt recunoscatoare tuturor, in egala masura, pentru aplecarea asupra versurilor mele, insa as vrea sa o amintesc doar pe nepretuita mea prietena, Tatiana Stepa, fiindca ea e plecata la ingeri. Ei ii datorez cinci piese, iar cea mai draga imi este “Poem cu umeri goi”. Preferata Tatianei, din colaborarea noastra, a fost “ Femeia de lut”
Hai-Hui prin Sufletul Folkului: Se intampla sa ai momente de nostalgie? Cum le depasesti?
Camelia Radulian: Daca nu reusesc sa le depasesc eu pe ele, stiu sigur ca vine un moment in care ma depasesc ele pe mine. Desi multi ii vad pe poeti ca pe niste oameni aerieni, mai mereu chinuiti de melancolii si de filosofii excesive, ma bucur sa spun ca sunt un om cat se poate de firesc. Cred ca Da Vinci a avut mare dreptate cand a afirmat ca “simplitatea e sofisticarea extrema”. Iubesc simplitatea, mai ales simplitatea oamenilor sofisticati. Am norocul unei firi aplecate spre umor si autoironie, iar asta ma ajuta mult atunci cand ma pierd in nostalgii sau in convulsii sufletesti.
Hai-Hui prin Sufletul Folkului: Pentru ce esti recunoscatore vietii?
Camelia Radulian: Pentru viata insasi.E un mare dar. Apoi, pentru toti oamenii, mai ales cei dragi sufletului meu, care m-au ajutat sa o construiesc, cu bunele si relele ei. Sunt recunoscatoare pentru paduri, ape si munti. Pentru animale. Pentru flori. Pentru lumina si pentru intuneric. Pentru muzica, pentru culoare, …pentru absolut tot!!
Hai-Hui prin Sufletul Folkului: Ce rol are echilibrul in viata ta?
Camelia Radulian: Esential. Desi pendulez frecvent intre stari extreme, stiu ca un om nu poate fi puternic decat atunci cand e in echilibru cu sine si cu lumea din jur. Dar, cum echilibrul perfect e o nemiscare perfecta, deci are iz de moarte, prefer sa vagabondez intre stari, pentru a ma odihni si a ma construi, mai bogata in amintiri pline de viata, in punctul meu de echilibru.
Hai-Hui prin Sufletul Folkului: Daca ar fi sa uiti ceva, ce anume ai dori sa uiti?
Camelia Radulian: Mi-as dori sa uit ca prin oamenii dragi mie a dat navala moartea, ca mi-a luat si mi-a dus departe cativa dintre ei. In rest, nu vreau sa uit nimic…fie bun, fie rau…
Hai-Hui prin Sufletul Folkului: Care sunt cele mai importante lucruri pentru tine in viata?
Camelia Radulian: Dragostea, linistea, armonia, respectul, intelegerea, toleranta, rabdarea… Acolo unde sunt toate astea, se cladesc imperii pentru eternitate.

Hai-Hui prin Sufletul Folkului: Care sunt momentele in care te simti inspirata, motivata, incarcata?
Camelia Radulian: Oboseala e fotoliul meu de inspiratie. Nu-mi amintesc sa fi scris vreodata ceva la prima ora a diminetii. Noaptea e prietena mea, atunci cand toata lumea doarme, iar eu pot derula in liniste franturi de senzatii stranse in timp. Le cos intre ele si apoi le nasc. Uneori, dupa drumuri lungi si istovitoare aman somnul, pentru ca am in minte cuvinte care se cer scrise. Ma incarca foarte mult calatoriile, locurile pline de oameni. De acolo imi iau povestile.
Hai-Hui prin Sufletul Folkului: Ce surprize ne pregateste Camelia Radulian in urmatoarea perioada?
Camelia Radulian: Lucrez, impreuna cu cantautorul Dan Pantis, la un album muzical de autor. Vor fi 12-13 piese pe versurile mele. E un proiect superb, care aduce un suflu nou si cu totul special in muzica folk a momentului. Dan Pantis are o traire care imi aminteste de atmosfera romanelor clasice rusesti. Mai toate piesele lui sunt bantuite de o nostalgie slavona, tulburatoare. Am fost fascinata de stilul lui profund, asa ca i-am propus aceasta colaborare, desi nu ne-am intalnit decat o singura data, la mai bine de un an de la inceperea proiectului. E un proiect construit pe Facebook. Asta e, cu siguranta, o noutate. Cred ca e primul album care se naste intre drumuri , dintr-o colaborare la o distanta de 4000 de km. Am fost niste “parinti” norocosi. Acest album se va naste in toamna acestui an.
In plus, voi mai marca aceasta toamna si cu un nou volum propriu de poezii. Atat albumul muzical, cat si noua mea carte se vor numi “Oglinzi”.
Hai-Hui prin Sufletul Folkului: Te rugam, in finalul interviului nostru, sa ne daruiesti o poezie, draga sufletului tau, precum si o melodie folk, pe versurile tale.
Camelia Radulian: Cu mult drag, va daruiesc povestea Dragostei. Poezia se numeste: “Ca o duminica esti tu, Dragoste”

“Ca o duminica esti tu, Dragoste”

Ca o odihna de mine esti tu, Dragoste
ca o duminica;
ma faci sa tresar,
sa fiu, sa tac inalt si sa zac
tanjind mangaierea de matase aprinsa,
asa cum fetele de demult oftau scrisori visinii
pe coaja pomilor infloriti.
Natanga , ravasita si cruda
ca o mireasa esti tu in voalul tau sfasiat
bantuindu-mi oglinzile
cu pasii tai de cerboaica domoala
Cobori
spinarile bietelor mele visari
simple, nauce si rusinate
ca-s vii si inca aici
dupa indelungi amanari;

Ca un sambure-n fruct
linistit si amar,
tu si prabusirea cu care-mi inalti
sangele in pamantul semintelor.

Tulbure esti tu, Dragoste
si mai presus de cuvinte,
mai ametita ca vinul
din dezmatul bodegilor
si mai batrana ca vremea
din hainele maicilor
Ca o duminica esti:
confuza, a mea, si neghioaba,
schiopatand efemer prin harta trupului meu,
prin salciile acestor cuvinte
in care – iata! te-nchid si te uit si
te tainuiesc
te tainuiesc…

Ca o odihna de mine,
ca o duminica esti tu,
… Dragoste…

Una dintre piesele mele de suflet este “Te iert”, compusa de Dan Pantis. E un cantec care izbeste sufletul ascultatorului de peretii unei manastiri in ruine. Eu asa il vad…

Dan Pantis : Te iert

Dan Pantis : muzica si interpretare/
Camelia Radulian : versuri/
Camelia Radulian : recitare /

Sursa:

https://haihuiprinsufletulfolkului.wordpress.com/2015/08/12/interviul-saptamanii-camelia-radulian/