.jpg)
Sărbătoarea muzicii ţărăneşti: 10 ediţii de poveşti tainice din vatra satului tradiţional!
Karina KnapekO manifestare culturală excepţională, insuflată de credinţa că în satele noastre se află muzicanţi care ne aşteaptă şi întotdeauna deapănă cu bucurie istorisiri proprii sau ale locului din care provin, şoptite, cântate, uneori scăldate cu lacrimi, Festivalul Tarafuri şi Fanfare reprezintă mai mult decât noţiunea care îl defineşte. Este o întâlnire emoţionantă cu numeroşi muzicanţi care vor povesti, şi de această dată, despre anii tinereţii lor, despre nunţile de odinioară, care ţineau trei zile şi trei nopţi, înălţând, ca şi atunci, cântece bătrâneşti învăţate acasă, de la părinţi, care astăzi le alină dorul de anii tinereţii şi de cei plecaţi. Ei portretizează în cântec eroi fără seamăn ai baladelor pe care le rostesc cu patos şi de fiecare dată altfel, după starea sufletească. Vor cânta aşa cum vor rândui strunele şi vor zice de bucurie ori de supărare, de joc, de dragoste, de jale, hore, sârbe, doine şi balade, cântece lirice, de lume.
Vom trăi intens româneşte, în perioada 22-30 august, alături de Taraful Gorjului, Comunitatea din Vinerea (Alba), Fanfara din Forăşti (Suceava), Taraful din Băbiciu (Olt), Dănţăuşii şi fluieraşul de pe Valea Idicelului (Mureş), Nea Titi Burcea, lăutarul din Băduleasa (Teleorman), Fanfara din Dârvari (Mehedinţi), Taraful din Goicea (Dolj), Taraful din Ianca (Olt). Ei vor demonstra că muzica tradiţională, o parte importantă a patrimoniului românilor, este inegalabilă.
Muzicianul Grigore Leşe va pune accent pe dialogul cântecului, al dansului şi al poveştilor fără pereche pe care aceşti muzicanţi desăvârşiţi le poartă în inimi şi în suflete, publicul fiind înduioşat întotdeauna până la lacrimi.
Să nu uităm că taraful tradiţional se transformă pe măsură ce anii trec, iar intrumentele vechi sunt, treptat, înlocuite cu unele de factură nouă, care uşurează munca lăutarilor însă nu reuşesc să aducă emoţia sonorităţilor arhaice. În Oltenia şi în Muntenia, cobza (lăuta sau alăuta – de unde şi numele de lăutar) aproape a dispărut astăzi din taraf, chiar dacă era un instument de acompaniament nelipsit cu secole în urmă, fiind regăsită chiar şi pe fresca unor mănăstiri precum Suceviţa, Voroneţ sau Hurezi. Locul său a fost luat iniţial de ţambal care s-a impus în cea de-a două jumătate a secolului al XIX-lea ca instrument principal de acompaniament, iar lăutarii erau grupaţi pe atunci în cete formate din câte doi instrumentişti. Ţiiturile ţambalului erau esenţiale în susţinerea instrumentală a cântecelor. Astăzi, ţambalul bate în retragere şi puţini copii învaţă tainele acestui instrument complex. Dacă după cel de-al doilea război mondial ţambalul a fost încet, încet, aşezat într-un con de umbră, pentru a fi înlocuit de acordeon, în prezent, tinerii lăutari preferă orga care substituie orice instrument clasic. Vioara tradiţională a ieşit şi ea din atenţia muzicanţilor tineri care preferă instrumentele noi, electronice.
Aceasta este realitatea dură a satelor noastre care se confruntă cu o luptă între vechi şi nou, între sonorităţile satului de ieri şi cele ale anilor pe care îi traversăm, brăzdate adânc de ritmuri care au pătruns într-un mod agresiv după revoluţie: manelele. Cerute prin sate de tineri, sunt contestate de bătrâni. Aceste muzici sunt asemănătoare unor ape tulburi. Lăutarii se luptă din răsputeri să-şi ducă mai departe menirea şi moştenirea primită de la bătrânii lor: cântecele tradiţionale, muzica tinereţii lor care ne cutremură prin frumuseţea versurilor şi prin emoţia strunelor. Ei ştiu să povestească despre meseria de lăutar respectată de comunitate, liantul celor mai importante evenimente din viaţa satului. Festivalul Tarafuri şi Fanfare îi aduce în atenţie pe aceşti desăvârşiţi muzicanţi. Ei ştiu să făurească o lume aproape dispărută: cea a satului românesc de ieri, ştiu să spună poveşti pe strune şi să tăinuiască despre şezători, despre hora satului care astăzi a apus, despre eroi fără seamăn ai locurilor din care provin.
Aşadar, vă invităm la Festivalul Tarafuri şi Fanfare: sâmbătă şi duminică – 22-23 august 2015 (orele 16:00) – la Muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiului, sâmbătă, 29 august 2015 (orele 16:00), la Craiova, în Centrul Vechi, şi duminică, 30 august 2015 (orele 16:00), – Acasă la Brâncuşi, în Gorj, la Curtişoara. Evenimentul cultural este realizat de Asociaţia Mişcarea de Rezistenţă, în parteneriat cu Complexul Naţional Muzeal Astra Sibiu, Asociaţia Culturală Grigore Leşe, Primăria Municipiului Craiova, Consiliul Judeţean Gorj şi Şcoala Populară de Artă Târgu Jiu.
Vă invităm la Festivalul Tarafuri şi fanfare, la sărbătoarea muzicii ţărăneşti! Va fi o întoarcere în timp, în vremurile bune, pe când românul ştia să petreacă, ştia să asculte, ştia să trăiască!
Sursa:
http://www.mariustuca.ro/obiceiuri-si-traditii/sarbatoarea-muzicii-taranesti-10-editii-de-povesti-tainice-din-vatra-satului-traditional-14539.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu