CORINA-ROTH

Toamna cu degetele-i de cerneala incepe a se iscali pe sufletelre noastre ...deci...

E TOAMNA SI ESTI SINGUR
Adrian Paunescu

E toamna si esti singur ,pendul fara noroc ,
Ce-nainteaza-n vreme ,intr-un balans pe loc ,
E toamna si esti singur si ochii tai sunt tristi ,
Prin gene si sprancene ca arsele miristi .

E toamna si esti singur si poti sa te inchini
Cu frunza care cade direct in radacini ,
E toamna si esti singur si poti sa te agiti ,
Ca ramurile-n jurul copacilor raniti .

E toamna si esti singur si ploua sfidator
A ingropari de oameni ce si traiesc ,si mor ,
E toamna si esti singur printre clisee vechi ,
Umbrelele deschise ascund in veac perechi .

E toamna si esti singur ,in pielea ta strain ,
Ca mustul care moare definitiv in vin ,
E toamna si esti singur si-n matematici noi
Ramane cifra unu si moare cifra doi .

E toamna si esti singur si nasti singuratati ,
Cand inima-i trofeul pe care il arati ,
E toamna si esti singur si ai ajuns un vreasc
Si iti vuiesc deasupra paduri care se nasc .

E toamna si esti singur si urci pe cand cobori
Cu frunza ce prin moarte se-ascunde in viori ,
E toamna si esti singur si mortii te resorb
Ca zgomotul luminii pe pleoapa unui orb .

E toamna si esti singur si ,cand amar suspini ,
Viorile prin frunze se-ntorc in radacini .

Multumesc 

Gabi Grigorita