.jpg)
Nicolae Uszkai a adăugat 6 fotografii noi.
18/19 septembrie 1990, Bucureşti) a fost o cântăreaţă de muzică populară şi romanţe. A fost sora cântăreţei Mia Braia.Pe numele adevărat Eugenia (Jana) Braia, copilăreşte în Craiova, unde era stabilită familia artistei.În ianuarie 1936 soseşte în Bucureşti. Aici, se înscrie, cu ajutorul cântăreţului Petre Alexandru (soţul Miei Braia), la un concurs de muzică populară organizat deSocietatea Română de Radiodifuziune, care a durat trei luni şi la care erau înscrişi 800 de candidaţi. Au fost admise doar Eugenia Braia şi Eugenia Nedelea (Rodica Bujor). Comisia, condusă de Theodor Rogalski, era alcătuită din Valentina Creţoiu, Aurel Alexandrescu (amândoi prim solişti ai Operei), Alfred Pagoni, Grigoraş Dinicu, Alfred Alessandrescu şi Ion Filionescu (compozitor şi pianistul lui George Enescu), cel care i-a ales pseudonimul artistic – Ioana Radu. Cântă prima oară la Radio pe 30 aprilie 1939, într-un program de muzică uşoară cu Petre Alexandru şi Mia Braia, cu numele Jana Radu şi acompaniată de Ansamblul „Serenada” condus de Sandu Marian. Melodiile pe care le-a interpretat au fost „Pădure şi iar pădure”, „De cine dorul se leagă” şi „Dorule”. Debutul radiofonic real, cu pseudonimul ales de Ion Filionescu, s-a desfăşurat în 29 octombrie 1939, în cadrul căruia a prezentat un buchet de melodii populare („Dorule şi-o boală grea”, „Când o fi la moartea mea”, „Am iubit şi-am să iubesc”, „Mă suii pe dealul Cernei”, „La Ciolpan, la crucea'naltă”, „Foaie verde ca cicoarea”) în acompaniamentul orchestrei Vasile Julea. După succesul de la Radio ajunge în Ploiești unde cântă la restaurantul „Azuga” timp de 6 luni. A avut drept acompaniament orchestra fraților Melak din Lugoj. De trei ori pe săptămână revenea în București pentru a-și susține „micro-recitalurile” la Radio. După încheierea contractului cu restaurantul „Azuga” se stabilește definitiv în Capitală, cultivând cu mare succes de public valorile muzicii populare în vestite restaurante și grădini de vară ale timpului („Potcoava”, „Princiar”, „Motanul negru”, „Cina”), acompaniată de formațiile instrumentale Vasile Julea, Costică Tandin, Dumitru Spirescu-Oltenița (cu care a fost și căsătorită), Nicușor Predescu, Victor Predescu, Nicu Stănescu etc. Concomitent, în urma sfatului primit de la Gaby Michailescu (impresarul artiștilor Maria Tănase, Petre Ștefănescu-Goangă), se dedică interpretării romanței românești.După război, și-a continuat activitatea concertistică la Radiodifuziunea Română, la Teatrul de Estradă „Constantin Tănase” (unde cânta și Maria Tănase), la Circul de Stat și la Orchestra de muzică populară „Barbu Lăutaru” din București.În 1947, cântă împreună cu Maria Tănase, Rodica Bujor, Ion Luican, Petre Gusti și Nicu Stoenescu, la sărbătorirea a 40 de ani de carieră a compozitorului Grigoraș Dinicu, la Ateneul Român, având drept acompaniament Orchestra „Barbu Lăutaru” dirijată de Victor Predescu.A participat la mai multe ediții ale Festivalului național de romanțe „Crizantema de Aur”, de la Târgoviște, și a făcut parte din juriul Festivalului-concurs „Maria Tănase” de la Craiova încă de la prima ediție (1969).Cântă în filmul „O zi în București” (an 1987, regia și scenariul Ion Popescu-Gopo) piesele Aș vrea iar anii tinereții (Henry Mălineanu – Harry Negrin) și În chioșc fanfara cânta (Florentin Delmar și Aurel Giroveanu – Aurel Felea). În film mai apar cântând Gică Petrescu, Anda Călugăreanu, Angela Similea. În același an (1987) Pompiliu Gâlmeanu realizează filmul „Omagiu romanței — Ioana Radu”, ce are drept personaj principal artista. Într-un turneu, în anul 1961, pe șoseaua Orșova-Caransebeș, autobuzul care transporta artiștii a fost implicat într-un accident de circulație, Ioana Radu a fost grav rănită la picioare, rămânând cu sechele pe viață. Spectacolele de adio, de retragere din viața muzicală, le-a dat în 1967 în Timișoara, Arad și Cluj-Napoca, pe stadioane, datorită mulțimii oamenilor care doreau să fie alături de marea artistă. Se stinge din viață pe 18/19 septembrie 1990. Este înmormântată în cimitirul Bellu din București.
Sursa :
https://www.facebook.com/nicolae.uszkai?pnref=story
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu