Povestea aceea fara sfarsit…
Camelia Radulian
Asa cum stateam intinsi,
imbracati in piele de om,
cu un trandafir sangeriu
pe muscaturile proaspete,
patimeam ca un vin haiducesc
pagan, salbatic si tandru
in ritmul unui singur ceasornic.
imbracati in piele de om,
cu un trandafir sangeriu
pe muscaturile proaspete,
patimeam ca un vin haiducesc
pagan, salbatic si tandru
in ritmul unui singur ceasornic.
Daca n-ar fi sa sune
atat de suav,
daca as putea
sa nu ma prabusesc spunand,
as striga ca m-a ucis un trandafir
in trecerea lui prin lume.
Dar nu spun…
atat de suav,
daca as putea
sa nu ma prabusesc spunand,
as striga ca m-a ucis un trandafir
in trecerea lui prin lume.
Dar nu spun…
Eu stiam ca dincolo de perdele
orasul se intindea trufas,
imperial ca o mare
in care te sinucideai
de fiecare data
cand trebuia sa spui ca ma iubesti,
orasul se intindea trufas,
imperial ca o mare
in care te sinucideai
de fiecare data
cand trebuia sa spui ca ma iubesti,
iar eu tot asteptam
cuvintele acelea moarte,
cuvintele acelea
asasine …
cuvintele acelea moarte,
cuvintele acelea
asasine …
Mi- au mai ramas acolo
doua tipete mici,
cat sa lumineze strazile noptii,
doua samovare muscandu-si pumnii
in miros de iasomie araba
si femeia aceea cu dureri slavone,
adanci ca pumnalele in carnea uitarii…
doua tipete mici,
cat sa lumineze strazile noptii,
doua samovare muscandu-si pumnii
in miros de iasomie araba
si femeia aceea cu dureri slavone,
adanci ca pumnalele in carnea uitarii…
Si noi, vindecandu-ne de noi:
unul pe un mormant,
altul pe ape…
unul pe un mormant,
altul pe ape…
Mai stii?...
Doua trupuri invelite in piele de om,
cu un trandafir sangeriu
pe muscaturile proaspete.
…Povestea aceea, povestea aceea
fara sfarsit…
Doua trupuri invelite in piele de om,
cu un trandafir sangeriu
pe muscaturile proaspete.
…Povestea aceea, povestea aceea
fara sfarsit…



.jpg)






Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu