E ora când pleoape căzute adorm
Se-nchid peste ochii învinşi de nesomn,
E timpul când luna pe cer s-a ivit
Regină-ntre stele pe cer şi zenit.
E noaptea când vise dansează cu noi
Şi stelele cad pe copaci trişti şi goi,
E toamnă în suflet şi toamnă-n cuvânt
Şi frunzele cad peste tristul pământ.
Şi noaptea tristeţea apasă mai grea
Un fluture alb a murit pe perdea
Şi totul în jur e amar şi meschin
Şi toate durerile-n gânduri îmi vin.
Ea,noaptea desparte lumina din noi
Tăcută visez cum speram amândoi
Şi cât anotimp a trecut prin tăceri
Şi câte iubiri au apus până ieri.
Se leagănă noaptea pe aripi de vânt
E toamnă în inimi şi iarnă-n cuvânt
Şi-n gara uitată de mult mă visez
Stăteam amândoi luminaţi de amiezi.
De-acuma e noapte şi ziua e grea
Iar gara uitată va piere şi ea,
Nu-i timp de iubire,nu-i timp de-amintiri
E vremea apusă cu vechi întâlniri.
E noapte şi zilei plătim azi tribut
Uităm şi de viaţă,uităm de trecut
Şi-n liniştea toamnei ce trece mai greu
Ne spunem de-acum:noapte bună mereu.