CORINA-ROTH

OAZĂ ÎN LUMINĂ
Versuri/amurg.pdf
Acolo, sus, e-o oază de lumină,
Pe scena ninsă-n flori de reflectoare,
Şi-n umbra nopţii unui vis de soare
Răsare în splendoare o regină.

Ea-i sus, de tot, iubire şi instanţă…
Aplaudată-n lumea ei de-o clipă,
Iar inima-i cortina-i o ridică
Pe munţi de trudă, visuri şi speranţă.
…Artistă, dansatoare şi femeie,
Parfum, sinceritate, frumuseţe,
Candoare, bogăţie şi nobleţe
Dar, mai presus de toate, o Idee.
Firavă, ca un fum de lumânare,
Ea suie Everestul din iubire
Şi sparge-n gheţuri clipa de uimire
Ce-aduce-n viaţă stropul de-ncântare.
Pe scenă-i o persoană specială,
Ce creşte-n noi frumosul din cuvinte
Şi duce gândul lumii înainte
Pe-aleile cu vise lungi de-o seară.
Dar şi pe stradă-i tot strălucitoare,
Căci lumea tot acolo, sus, o ştie
Şi nu-i acceptă şansa ca să fie
Un simplu om, o simplă trecătoare.
Respectul, dorul, frica, răzbunarea…
Prin ea se leagă cerul cu pământul,
Şi gândul, cu păcatul şi cuvântul,
Iar ura cu-mpăcarea şi uitarea.
Ea poate fi de toate, dintr-odată,
Prinţesă, cerşetoare sau vedetă,
Vulgară, arţăgoasă sau cochetă…
Şi-n toate astea-i, Doamne, minunată.
Dar orice-ar fi, acolo, sus, pe scenă,
Ea-i totdeauna-n lume o aleasă,
Prin ea ne facem zarea mai frumoasă,
Uitând o clipă viaţa noastră ternă.
Ea-i, poate, forma pură de femeie…
Acolo, sus, în arca-nţelepciunii,
In rostul ei de-a fi, în văzul lumii,
O viaţă, o speranţă, o Idee.
Ea-i totdeauna-n scenă o regină,
Ucisă şi-înviată-n reflectoare,
O clipă dintr-o veşnică-înălţare
Din dorul nostru sacru de lumină.
Gheorghe Văduva
Bucureşti,
15 februarie 2005
Visele şi speranţele să vă facă ziua mai frumoasă!