Violeta Petre
Pe lespedea de gheaţă, agonizând spre moarte
Mai e un pic de-albastru şi tu eşti prea departe.
Să îmi deschizi ferestre, să îmi pictezi un zbor
Şi să ajungi la mine, nu ţi-e deloc uşor.
E încă vară-n mine şi înfloresc poeme,
Dar toamna se-mpleteşte cu amintiri şi geme;
Pe-o geană înfloreşte un trandafir, tardiv
Dar, frunza se desprinde de ram definitiv.
Şi-o poartă adierea la margine de vise,
Furtunile-s nedrepte, destramă paradise;
Iar eu, neputincioasă, adun din cioburi ploi
Şi-nghit un strop de-albastru-n tăcerile din noi.
Doar marea mai rămâne-n paleta de culoare,
Chiar de furtuni şi teamă o calcă în picioare.
S-a-ngemănat cu cerul, pe glezna unui val
Şi hibernează-albastru, într-un sărut pe mal.
21.10.2017



.jpg)






Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu