In Memoriam Ioan Gelu Crișan 😰
Scrisoare-n plic de gheaţă
În dune de rugină pustiul se comprimă,
Ciulinii se îndoaie sub apriga povară,
Un vânt născut sălbatic, adânc prin suflet ară
Și-o fantă de lumină încearcă să revină.
În hăurile negre se-aud pierdute șoapte,
Culori demult uitate încep ușor să-nvie,
Pastelu-acesta-i sumbru, doar tu, atât de vie
Și-mi strălucești în gânduri, în fiecare noapte.
Cu mâna ta cea stângă ții candela aprinsă,
Să-ți lumineze calea prin ploaia de comete,
Un pui de lună nouă îți joacă șui prin plete,
Iar eu ridic spre ceruri privirea mea învinsă.
Și-mi vine-un un rău sălbatic, durerea reînvie,
Iar Dumnezeu, se pare, că are o restanță.
Mi-ating cu mâna pieptul și-l simt, e ca o zdreanță,
Doar inima albastră pulsează-n poezie.
Eu voi pleca, iubito, spre țările ce-ngheață,
E-o altă lume-acolo și sufletul nu doare,
Să-mi scrii o poezie, în care el nu moare,
Să pui și-o sărutare, în plicul cel de gheață.



.jpg)







Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu