.jpg)
"Cred cu tărie în rolul formator al poveştilor, în nevoia de evadare în poveste, dar şi în nevoia de a găsi în poveşti repere ale lumii în care trăim. Poveştile de adormit copiii sînt pentru mine poveştile mai convenţionale, cu personaje previzibile care ne întăresc stereotipurile şi prejudecăţile despre ceilalţi, cele care ne ţin într-un călduţ confort cognitiv, creionînd o lume monocromă cu oameni eminamente buni şi frumoşi sau răi şi urîţi, în care mereu binele învinge răul. Poveştile de trezit copiii sînt cele care intrigă, dezvoltă gîndirea critică, inteligenţa emoţională, sînt ieşite din tipare, pot fi descifrate în diverse registre de lectură-de la simple aventuri la filozofie de viaţă. Pipi Şoseţica (A. Lindgren), Micul Prinţ (S. Exupéry), Melancolica moarte a Băiatului-stridie (T. Burton) sau Momo (M. Ende) sînt asemenea altfel de poveşti. Dacă în poveştile clasice, fetele sînt mereu frumoase, curtate, pasive şi salvate, iar băieţii se luptă, riscă şi au aventuri de tot felul, în poveştile neconvenţionale tiparele acestea se mai schimbă, iar copiii sînt confruntaţi cu teme actuale legate de familie, ecologie, tehnologie, drepturile omului, etică sau violenţă. Sînt poveşti despre lumea nefuncţională, uneori, dar reală, frumoasă cu şi prin problemele ei, o lume mai aproape de cea în care trăiesc de fapt copiii noştri, o lume reală şi mai puţin ideală."
Laura GRUNBERG
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu