De peste timp
de Liliana Toderiță
Răsună paşi în inima Moldovei,
Se-ntorc acasă în Cetatea Dacă,
Doi mari coloşi ai versului şi-ai slovei,
E Domnul Eminescu şi cu Creangă.
Stau la taifas, pe seară-n Bolta Rece,
Trecând pe lângă Cetătuie, agale,
Privesc cum vremea veşnic se petrece,
Şi-ascultă doina, murmurând cu jale.
Pe lângă ei trec muritori în grabă,
Purtând povara zilelor cernite,
N-au timp de poezie sau de dramă,
Şi nici nu se opresc să îi salute.
Doar visătorii le mai dau binețe,
Celor doi Stâlpi ai limbii româneşti,
Şi le recită versuri cu tandrețe,
Şi împreună deapănă poveşti.
Foto: Facebook
Portret realizate de Leo Mary din semințe de susan .
Felicitări doamnă! O poezie care te mișcă dacă ai suflet pentru poezie.
RăspundețiȘtergereAsa este .....si mie mi a plăcut...
Ștergere