Întoarceţi-vă dragi români, acasă
Întoarceţi-vă dragi români, acasă
Cânta pe munte, o tulnicăreasă
Că nu-i pe lume ţară ca a noastră
Nici munţi mai nalţi, nici mare mai albastră
Răsună trist, al tulnicelor cânt
Chemând românii, de pe unde sunt
Se-apleacă munţii, la chemarea lor
Prin bătături, copiii plâng - de dor
Grădinile, de mult aşteaptă floare
Şi de tristeţe, măru-n curte moare
Se leagănă a jale-acuma, prunii
Sub glie, ni se zbat de dor, străbunii
Pe câmpuri nearate, doar scaieţi
Doar traiul greu, mai are mii de vieţi
Iar dragostea de ţarină s-a dus
Odată cu românii - spre Apus
La ce trudiţi la alţii, cu sudoare
Când ţarina, de dorul vostru moare?
Pământu-acesta plânge ce-a pierdut
Şi varsă lacrimi, că ni l-am vândut...
Întoarceţi-vă dragi români, acasă
Cânta pe munte, o tulnicăreasă
Că nu-i pe lume mare mai albastră
Nici vreun ţinut, cum este Ţara noastră!
Cânta pe munte, o tulnicăreasă...
Sandu Cătinean din Bonţida
“Cel care vine din brazi”



.jpg)






Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu