.jpg)
Legenda Cameliei
Legenda spune ca traia odata o fiica de imparat deosebit de frumoasa, dar deosebit de singura. Numele ei era Camelia. Mare parte a timpului si-o petrecea vorbind cu florile. Le invatase limbajul.
In imparatia peste care tatal fetei domnea, traia un balaur care obisnuia sa manance toate fetele in varsta de 14 ani.
Cu cat Camelia se apropia mai mult de implinirea acestor ani, cu atat era inconjurata de armate de strajeri care simteau, pe undeva, ca orice ar fi facut, nu isi puteau proteja lumina ochilor lor, viata lor. Cu toate ca o pazeau cei mai iscusiti ostasi, la ora 12 noaptea cand fata a implinit 14 ani, balaurul reusi sa patrunda inauntru si o rapi pe fata. Urma sa o aduca departe si sa o manance.
In drumul spre locul unde locuia balaurul, Camelia implora florile de pe pajistile pe unde trecea sa o transforme in floare si sa o salveze. Florile ii ascultara voia. O transformara intr-o floare fina si delicata pe care balaurul o scapa din gheare. Cum atinse pamantul, prinse radacini. Facu sa rasara noi flori in cele mai variate culori si forme. Aceasta floare urma sa se numeasca Camelia.
In Japonia, camelia, numita “Tsubaki”, este cunoscuta drept floarea care aduce primavara. Intr-o legenda japoneza, se povesteste despre un tufis cu flori de camelie care umbla prin noapte in gradina unui samurai din Matsue. Plimbarile acestea stranii si nelinistitoare au adevenit atat de frecvente incat stapanul gradinii a poruncit ca acest tufis sa fie taiat. Cand lucrul acesta a avut loc, un suvoi de sange a tasnit din trunchiul retezat al cameliei.
Camelia în romane
În romanul „Dama cu camelii”, de Alexandre Dumas, eroina Marguerite, numită și „Dama cu camelii”, îl mustra pe un necunoscut curtezan pentru faptul că îi adusese un buchet de flori foarte parfumat. Alergică la mirosul puternic al florilor, Marguerite prefera să păstreze în preajma ei un buchet cu camelii cu un parfum discret, pentru a evita crizele de tuse. În acest roman, dar și în alte opere literare se afirmă că florile de camelie nu ar avea un miros aparte.
O carte contemporană cu „Dama cu camelii”, „Fabulele florilor”, scrisă de Alcott, pornește de la aceeași premiză, a florilor de camelie lipsite de parfum. Protagonista, Imperia, o frumusețe venețiană măritată cu contele Stennio, găsește că mariajul este un lucru plictisitor. Exasperat de răceala ei sufletească, contele îi spune: „Ești asemenea florii de camelie adusă de iezuiți din Orient. Frumoasă, dar fără parfumul iubirii.” Atunci când, în cele din urmă, contele Stennio își părăsește soția, Imperia conștientizează pierderea suferită spunând: „Nici o femeie nu poate trăi fără dragoste, însă o floare se poate deschide fără parfum.”
https://youtu.be/p0jPC4m4iYw
https://inlovedindia.wordpress.com/2011/04/17/legenda-cameliei/
Foto: Facebook
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu