Gând de iulie
Iuliana Staniloiu Apafi
Ea colinda, răscolea cerul, scutura copacii, hrănea păsările, uneori picta albastru. În nopţile fără somn se urca pe acoperiş şi aştepta dimineaţa.
El cânta, ţinea ochii închişi şi fereastra deschisă. Cântecul lui se pornea pe deasupra copacilor. El colinda, bătătorea pământul, înverzea copacii frunze, să aibă ea ce scutura.
Ea asculta, închidea ochii, ridica braţele se atârna de gâtul lui şi cântecul o înlănţuia în dans.
El deschidea ochii privea pe fereastră, spre fereastra ei deschisă. Ea deschidea ochii privea spre fereastra lui, de după perdele. Pentru o clipă li se întâlneau dorurile, apoi închideau ferestrele, ea colinda, el bătătorea pământul, el înverzea copacii, ea le scutura frunzele.
El şi ea, nepereche, două doruri.



.jpg)






Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu