.jpg)
La mulți ani, Dan Condurache!
Eleganță, discreție și umor
„Nimeni, niciodată, nu te poate obliga să joci prost. Dacă joci prost, este numai vina ta. Meseria e meserie, indiferent dacă o faci pe scena teatrului sau pe micul ecran.
S-au schimbat vremurile, s-au mai schimbat și oamenii, deci și gustul acestora, sensibilitatea lor. Teatrul a devenit serios, iar mie mi se pare că poveștile au fost uitate, nu mai sunt luate în seama.
Dar fără poveşti nu se poate trăi, nu se poate visa. Eu totuși continui să cred că spectatorii au încă abilitatea să simtă atunci când e vorba de un lucru care merită a fi luat în seamă. Comedia este mai complicată decât își imaginează oamenii.
De public trebuie să te apropii cu delicatețe ca să-l câștigi de partea ta.
Actorul ar trebui să lucreze de dimineața pană seara. Meseria lui este una continuă, 24 de ore din 24. El inmagazinează replici, gesturi, atitudini, fizionomii, situații... Nu are voie să se odihnească nicio secundă.”
Dan Condurache face parte din vechea gardă a actorilor care vin la teatru cu mult timp înainte de spectacol.
S-a născut pe 26 iulie, 1952, în Dorohoi.
În 1975 a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică, la clasa profesorilor Octavian Cotescu și Ovidiu Schumacher. Anii formării i-au fost marcați de influența marelui actor Octavian Cotescu.
Din 1975 a jucat la Teatrul Mic din capitală.
Are zeci de roluri interpretate, dar debutul are loc cu spectacolele ,,Nu suntem îngeri" de Paul Ioachim - rolul Petre și ,,Galileo Galilei" de Umberto Eco - rolul călugarului tânăr.
Nu vorbește prea mult despre sine, dar numeroasele premii pentru interpretările din teatru și film spun multe despre talentul său. La repetiție și în spectacole nu face altceva decât să ofere calitate jocului, să aducă lucruri bune în spectacol. La fel și în film și telenovele.
„Cred că a fost o întâmplare că am intrat la teatru. În afară de faptul că eram mai harnic decât alții și foarte politicos, nu cred că am avut mare talent”
S-a nimerit la clasa domnilor Octavian Cotescu și Ovidiu Schumacher. I-a avut colegi pe Horațiu Mălăele, pe Maria Ploae, pe Rosina Cambos.
„În anul al IV-lea însă, după absolvire, am simțit că ieșim pe un camp de război unde nu ne mai ajută nimeni. M-am pomenit că trebuia să primesc repartiție, deși incepusem repetițiile la Teatrul Mic. Cei de acolo mi-au zis să nu mă prezint nicăieri. Am stat un an pe banii părinților, iar apoi au aranjat cumva să dau concurs la ei și am intrat în legalitate la Teatrul Mic"
Sursa
https://www.facebook.com/100039928824119/posts/pfbid02Z1LcCbVWFh2791t3GFsPnkrFp39C4SvdjadLFaU7yxkBuvD4kK8eCWpzUPyL5pDwl/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu