.jpg)
📖POVESTEA DE SEARA
"Într-o zi, un copil fără încălțări, se opreşte în fața vitrinei unui magazin de încălțăminte. Stătea acolo nemişcat de ore bune, tremurând de frig. O doamnă, îl vede, se apropie de el şi îl întreabâ pe un ton blând:
- Micuțule prieten, de ce priveşti cu atâta interes în această vitrină?
Băiețelul, fără măcar să întoarcă privirea, îi răspunde:
- Îl rog pe Dumnezeu să-mi dăruiască o pereche de pantofi.
Emoționată, aproape plângând, femeia îl prinde de mână şi îl roagă să intre cu ea în magazin.
Acolo, îi cere vânzătorului o duzină de perechi de şosete şi o pereche de pantofi care să se potrivească micuțului, apoi îl întreabă dacă îi permite să meargă la baie împreună cu copilul să îl spele.
- Sigur că da, primi imediat răspunsul! Vă aduc chiar şi un lighean şi fireşte şi un prosop.
Cu multă grijă, doamna cea bună începe să spele picioruşele acelea firave şi pline de răni, apoi le usucă în prosop şi pe urmă le pune şosete şi pantofii.
- Gata micuțule! Acum îți va fi mai bine.
Şi cu lacrimile şiroindu-i pe obraji, îi mângâie fața şi părul, cu o iubire pe care niciodată înaite n-o mai simțise.
Privind-o fix, aşa cum privise atâtea ore, neclintit, vitrina, copilul, îşi apropie timid degetele de fața ei. Îi şterge lacrimile şi cu cel mai fericit glas o întreabă:
- Doamnă, dumneavoastră sunteți soția lui Dumnezeu?
Copleşită, femeia îi răspunde:
- Nu, micuțule, nu sunt soția lui Dumnezeu!
Sunt Eu și atât!
Sunt...doar o Extensie a Lui, aşa cum eşti şi tu, puiule.
Atât eu, cât şi tu, suntem "Extensii" ale aceleiaşi Energii:
Eu sunt fericită că pot dărui,
tu ești fericit că ai primit!
Atât EU, cât şi TU, Suntem EL!
-Mickael Jad
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu