Cât îl mai am pe ''vino-ncoace''...
Violetta Petre
Hai, în vara mea, iubite, cât mai țipă verde-n frunze
Și mai am sărutul proaspăt, mirosind a fragi, pe buze!
Mi-s pădurile-mbrăcate în veșmânt de sărbătoare,
Cântă-albastru-n gențiene și în fiecare floare,
Care îmi atinge glezna, în miroznă să mă-mbrace,
Să-mi amușinezi cărarea, cât îl am pe ''vino-ncoace''.
La răscruci sunt semne clare, am lăsat câte-o vocală
Să te strige, să te cheme dintr-un vers pe verticală,
Unde glasu-nmugurește doar când pașii ți-i aude
De departe, când îngână vântul cânt de paparude...
Te aștept cu ploaia-n brațe să ne spele de păcate
Doar păcatu-nlănțuirtii să ni-l lase dintre toate...
Să ne naștem o ființă și din mine să rămână
Doar o vineri de răpciune din întreaga săptămână,
Când ne-am întâlnit în gânduri într-un tren fără pereche
Cu vagoane clandestine dintr-o legendă străveche...
Hai, în vara mea, iubite, doar o clipă se mai zbate
Să-și întârzie plecarea și din drum se mai abate
Să ne împlinească visul, ca pe-o ultimă dorință.
Trag semnalul de alarmă, dacă timpul ne-amenință...
Măcar să te prind de mână, să-ți simt pulsul când m-atingi,
Că tânjesc de-o veșnicie cu dorința prinsă-n chingi...
10.08.2022
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu