IO MĂ DUC
Mihu Eugenia
Am purtat cu greu în spate
Zile lungi și nopți de smoală
Și, cu mâinile crăpate,
Mi-am purtat copiii-n poală.
Mi-am cinstit și plâns părinții,
Când s-au dus în altă zare
Și i-am pus la loc cu sfinții,
Le-am aprins o lumânare.
Mi-am ales cu drag bărbatul,
L-am iubit ca pe-o icoană,
Că așa ne-a fost lăsatul,
Să trăim fără dojană.
Dar s-a dus și el, sihastru,
Pe o margine de zare,
Sus la cerul cel albastru,
La durută depărtare.
Și-am rămas doar eu cu soarta
Căci puiuții mi-s departe,
Nu-mi deschid, cu anii, poarta,
Veșnicia ne desparte…
Io mă duc, că-s obosită,
Io mă duc, lume frumoasă,
Că am inima cernită
Și durere multă-n oasă…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu