Trăiesc și sunt c-o viață mai frumoasă...
Violetta Petre
Eu strâng lumină pentru mai târziu, când nopțile vor fi eternitate
Și despre tot ce văd în versuri scriu, să gust din toate, când voi fi departe.
Am un ierbar, în care flori de câmp adun în fiecare dimineață
Și dintre toate, macul mi-e mai scump, cu tresărirea-i roșie de viață...
Alerg în talpa goală prin nămeți, să simt cum albu-mi intră-n poezie
Și car zăpada vie în găleți, să-mi fac un derdeluș pentru vecie...
Dansez în ploaie și mă las în vânt, să-mi vârtejească gândurile toate
Furtunile le-adun într-un cuvânt și rup din nori doar câte-o jumătate...
La țărmul mării-mi încropesc castel din scoici și din nisip...de-l șterge valul
Pictez cu-albastru fruntea unui chip și mai ridic până la ceruri malul...
Nemărginirea-mi intră-n ochi și gând, ca într-un templu unde dăinuiește
Divinul din silabă și cuvânt și sufletul, extazul, tăinuiește...
Și simt că-s pasăre în zbor și urc mai mult, cu aripi de condor și în tăcere
Adulmec înălțimea și ador să-mprăștii dragoste-ntre secole și ere...
Și nimeni nu-ndrăznește să îmi fure secundele de viață tumultoasă
Când mă privește(doar de jos în sus)... trăiesc și sunt c-o clipă mai frumoasă...
05.08.2022
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu