CORINA-ROTH

 Fluturele – Simbolul Transformării Personale

Fluturele este foarte admirat în randul amerindienilor și este considerat un simbol al păcii și al bucuriei. 

Cu excepția a câtorva specii, majoritatea trăiesc doar o săptămână sau două. 

Toți trec prin aceleași etape de transformare : din faza oului, la evoluția în omidă, până la transformarea omizii în fluture.

De multe ori, durata scurtă de viață este asociată cu evoluția spirituală umană. 

Lecțiile vieții noastre sunt experimentate de multe ori prin prisma unor situații și trăiri dificile, dar care mai apoi se dovedesc a fi benefice pentru evoluția sufletului.

Antenele lor au în varf niște noduri mici care se spune că au rol în a se orienta eficient. 

Atunci când fluturelui îi lipsește o antenă, se va învârti în cercuri datorită neputinței sale de a-și găsi calea. 

Acest lucru este simbolic pentru acel moment al vieții în care ne pierdem simțul interior al direcției. 

Pentru a nu ne pierde direcția sau pentru a o regăsi, este necesar sa fim mereu conectați cu sufletul nostru.

Atunci când vorbim despre transformare, una dintre imaginile care ne apar în minte, este cea a fluturelui – o creatură care personalizează frumusețea și care ne încântă mereu sufletul prin gingașia sa. 

De cele mai multe ori uităm care este procesul prin care acesta a fost nevoit să treacă pentru a ajunge în forma pe care noi o admirăm de fiecare dată atunci când îl vedem, și anume, lupta de a-și transcende propria formă. 

Calea noastră spre transformare poate fi foarte ușor asemănată cu cea a unui fluture.

In general, atunci când avem de-a face cu transformarea, dorim să ajungem cât mai repede la rezultat. 

Nu ne gândim la munca pe care trebuie să o depunem sau la sacrificiul pe care trebuie să îl facem pentru a ne înălța. 

De cele mai multe ori, orice transformare interioară implică o serie de atitudini, comportamente, probleme, situații care ocupă roluri importante în viața noastră și cărora trebuie să le cedăm spațiul pentru a se desfășura.

Transformarea începe în momentul în care ceva din noi începe să își dorească ceva diferit.

De multe ori, este posibil să nu știm ce anume ne dorim, simțind doar acel impuls, greu de stăpânit, de a tinde spre altceva. 

Cu toții știm că procesul de evoluție al unui fluture implică transformarea sa din omidă, cu tot cu dificultatea ei zilnică de a se târâ pentru a avea ce mânca. 

Același lucru se întâmplă și cu noi.

Înainte de a ne transforma, avem o dorință nestăpânită de a ne hrăni: această “hrană”, la majoritatea dintre noi se manifestă printr-o nevoie de a citi cărți, de a viziona documentare, de a participa la diverse cursuri care să ne ajute în evoluția personală – cu alte cuvinte, facem orice pentru a ne potoli setea de a acumula noi cunoștințe. 

Suntem tot noi, în forma noastră veche, hrănindu-ne mințile cu informații, tocmai pentru a ne crea “coconul”, spațiul în care vom transforma întreaga informație acumulată într-o reflexie a noului nostru univers interior.

De multe ori, în momentul în care apetitul nostru este satisfăcut, urmează o perioadă în care putem simți nevoia de a lăsa totul la o parte pentru a asimila tot ceea ce am acumulat.

Această perioadă de “incubare” poate dura câteva zile sau câteva luni. 

Între timp, în interiorul nostru, se petrec foarte multe schimbări. Se poate să nu le vedem imediat, poate chiar deloc, dar există multe părți din noi care ne sunt eliberate, transformate și modificate. 

În acest moment, viața noastră poate deveni uneori inconfortabilă. 

Pe parcursul transformării, multe dintre relațiile noastre pot deveni dificile, poate pentru că cei din jurul nostru nu sunt conștienți de procesul prin care trecem, și nici noi nu știm cum exact să ne explicăm transformarea.

Atunci când procesul omidei se apropie de final, fluturele începe să iasă din cocon. 

Este nevoit să se lupte pentru a-și găsi noua cale, renunțând la învelisul pe care și l-a creat, experimentând noua sa lume. 

În același fel în care omida se transformă în fluture, și noi, oamenii suntem determinați să trecem peste propriile bariere sau atitudini vechi. 

Tot ceea ce ne-a caracterizat înainte, nu ne mai este de folos în noua noastră “formă”. 

Unii renunță mai ușor la vechile obiceiuri, dar alții pot întâmpina un anumit grad de rezistență, prin faptul că acestea ne sunt mult prea familiare, și deci, ne detașăm mai greu de ele.

Totuși, transcendența lor este o necesitate, și oricât de greu ni s-ar parea, la un moment dat, ele vor deveni inutile și vom fi fortați să o facem. 

Această transformare poate implica o schimbare radicală a întregii vieți.

Atunci când ieșim din coconul nostru, avem nevoie de timp pentru a ne obișnui cu noile circumstanțe. 

Lucrurile sunt diferite, și trebuie să învățăm să ne acomodăm cu noua noastră identitate. 

Ne comportăm diferit, lucrurile pe care le spunem par surprinzătoare celor din jur, deoarece nu sunt obișnuiți cu noi.

Atitudinea apropiaților se schimbă, iar multe persoane dispar din viața noastră deoarece nu rezonează cu transformarea prin care am trecut. 

În același timp, prin legea atracției, cunoaștem oameni noi, care trec și ei printr-un proces asemănător cu al nostru. 

Aceștia au rolul de a ne susține evoluția și transformarea, ajutându-ne și oferindu-ne încredere în ceea ce ni se întâmplă.

Exact la fel cum fluturele devine liber și începe să își desfacă aripile, și noi devenim încrezători în noul nostru sine și începem să ne simțim din ce în ce mai liberi, bucurându-ne de noua noastră realitate.

Deoarece fluturele reprezintă procesul transformării, se spune că momentul în care vedem un fluture este un prilej de a ne conștientiza schimbările din viață, precum și felul în care ne raportăm la acestea – le lăsăm să se desfășoare armonios sau ne opunem prin rezistență? 

În același timp, cu toate că acest proces de metamorfoză a fluturelui nu este ușor, jovialitatea cu care ne întâmpină fluturele este un mesaj de a ne relaxa și de a nu fi atât de ancorați în griji. 

Din cauza că își schimbă forma foarte repede și au mișcări rapide armonioase, ei sunt considerați mesagerii momentului prezent.

Atunci când un ecosistem este distrus, fluturele este primul care pleacă. 

Sunt extrem de sensibili la armonia naturii, iar dacă se întâmplă să vedem un fluture rănit sau bolnav, se spune că este un mesaj prin care ni se aduce la cunoștință faptul că trebuie să lăsăm ca viața să se desfășoare pentru noi într-un ritm natural, fără a ne impune sau opune.

(sursa)

Net