Neuitare!
Tatiana Stepa 21.04.1963-07.08.2009
Dor de Tatiana
Se-aude o chitară și strunele-i vibrând,
Divină melodie în cer și pe pământ,
Trec cetele de îngeri cu flori de tei în mână
Și psalmi cu Tatiana la unison îngână.
Trecut-au ani în goană de când te-ai dus departe,
De când ai trecut pragul din viață către moarte,
Dar parcă ieri fusese, tot sângerândă-i rana
Și Marea Neagră plânge de dor de Tatiana.
Noi am rămas cu dorul și chipul tău în minte,
Te pomenim în versuri și murmurăm cuvinte,
Suntem mai triști iar codrii sunt desfrunziți și goi,
Dar vocea ta răsună ca un balsam în noi.
Când știința avansată nimic nu poate face,
Să ne rugăm fierbinte ,să ne rugăm în pace,
Păstrând această voce pentru eternitate,
Ca ultimul remediu, iertare de păcate.
Se mai percep vibrații în cer și pe pământ,
Va dăinui de-a pururi o flacără arzând,
O flacără de veghe, de dor ,de neprihană,
Ne v-a aduce aminte de tine Tatiană.
Cristi Velicu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu