DOR DE PĂRINTELE COLȚEA
( poemul l-am scris în ziua prohodirii sale, dar firesc, în locul " iertaciunilor" și "medaliilor de circumstanță " venite, totuși, prea târziu...)
E liniște la stână, ce toamnă -nsingurată,
Cenușa mai trezește un foc de rai curat,
Mioarele stau blânde și-n dor curat așteaptă,
Să se întoarcă-n staul pastorul minunat.
De fapt pe cine ducem spre cimitir în jale,
Pe preotul iubirii sau viața noastră grea,
Când inima luminii a ostenit pe cale,
Și dragostea nu știe ce e de fapt cu ea.
Mai până ieri, ce să șansă și taină minunată,
Părintele Gheorghe vorbea cu noi sublim,
De sfinți, de munți, de lacrimi,de țara preafrumoasă,
In care însuși cerul a coborât divin.
Îngheață azi izvorul, iubirii nu-i e bine,
Pădurile frământă tristeți și neputinți,
Și unde să ne ducem, la stele sau la cine,
Să spovedim păcatul că nu suntem fierbinți.
Sensibil și cucernic, dar fără lașitate,
Minciunilor din lume li s-au opus aprins,
Când legile dau viață puterilor furate,
Și neamul este iarăși de mii de răi învins.
Și cum filmam izvorul, iar el cântă în tihnă,
Ne-a spus c-această clipă va deveni un mit,
Și am știut de-atuncea că dragostea există,
Nu în răstigniri de lege, ci simplu,infinit.
Și totuși, voi ce zilnic l-ați cunoscut în cuget,
Nu aveți o remușcare că nu iubiți nespus,
Vă întoarceți în șabloane, crucificați in suflet,
Pentru a "lumii gură" iubirea cea de sus.
Drogați de bătălia de a fi în rând cu lumea,
Bolnavi de egoismul de slavă in deșert,
Uitați că doar eroii își merită cununa,
Și vinovat e astăzi cuvântul: Te aștept!
In cel care se mută, chiar azi plecând spre îngeri,
A lăcrimat o țară, ne-am regăsit și noi,
Păcat că vom rămâne în valea cea de plângeri,
Ca să pansăm iubirea și biata cifră doi.
Da, vom trăi dezastrul, mimând că suntem bine,
Vom arunca buchetul, spunând că ne iubim,
Părintele Colțea, va fi o amintire,
Dar ce mai poate face, când noi atâta știm.
Se află în morminte, prea mulți din cei puternici,
Rămân la suprafață, cei căldicei hulind,
O, biată Românie, ești plină de nemernici!
Și ce folos că astăzi ne jeluim, trăind.
Părinte drag și tandru, prieten de răscruce,
Îți sărutăm dreapta, ceresc și omenesc,
Din blândă mea iubire, promitem lângă cruce,
Că ducem mai departe cuvântul: Te iubesc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu