Noapte de septembrie...
Violetta Petre
Ce liniște e-n burgul de la mare!
Pe strada mea, stau frunzele la sfadă
În șoaptă, în grămezi lângă trotuare
Și nu e nimeni, cum adorm, să vadă...
Copacii încă-s verzi, doar câte-o frunză
Mai picură, ca lacrima pe dale,
Eu încă-ți simt sărutul și confuză
Mă uit să te zăresc cum treci agale...
E doar o pasăre ce-și caută pereche
Prin noaptea ce își lasă storuri grele
Ca în povestea timpului cea veche
În care-au răsărit primele stele...
Privește luna cu un ochi la toamnă
Și tare-ar vrea-n livadă să coboare
Dar, e destinul cel care-o condamnă
Să stea până ce soarele răsare...
Sub felinare, umbrele dansează
Cât greierii mai cântă la vioară
În mine, în surdină, mai vibrează
Un dor de tine care se strecoară,
Ca o durere dulce-n partea stângă.
E forfotă pe străzile din burg
Aleargă norii amețiți pe lângă,
Cu ploile ce în cascadă curg...
13.09.2022
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu