.jpg)
INTRAREA ÎN ANUL NOU BIBLIC. POVESTE DESPRE FACEREA SOARELUI
Întâi septembrie este momentul în care se presupune că a început Facerea Lumii.
Despre septembrie multe sunt de povestit. I se mai spune „Răpciune”, „Brumărel”, sau „Brumar cel Mic”, denumiri prevestitoare ale frigului ce va aduna tot mai mulți oameni în jurul sobei. Se spune că „în Răpciuni cad copiii pe tăciuni”, lucrurile urmând să se agraveze în octombrie: „în Brumari cad și cei mari"… Numele de Vinimeriu, Viniceriu, Vinițel sunt legate de culesul viilor și facerea vinului. Din Gromovnic aflăm că lunii septembrie i se mai zice și „Cumpănă” pentru că „se face ziua întocmai ca noaptea; se potrivesc zilele cu nopțile, soarele aicea stând”.
ÎNCEPUT DE AN NOU BIBLIC
În prima zi a acestei luni începe Anul Nou Bisericesc (Anul Nou Biblic) și tot atunci e prăznuit Sfântul Simion Stâlpnicul, cel care „toată viața lui a stat într-un picior pe un stâlp înalt și cu mâinile ținea pământul să un cadă” (T. Pamfile).
Anul Nou Bisericesc nu prezintă o mare însemnătate pentru Calendarul Popular la capitolul ritualuri de înnoire a timpului, legende sau superstiții. Însă cu totul altfel stau lucrurile în ceea ce-l privește pe Sf. Simion Stâlpnicul.
Prăznuit tot astăzi, despre primul Părinte Stâlpnic circulă nenumărate și felurite povești. Câteva dintre ele le vom afla spre seară.
Țăranii cred că în ziua de 1 septembrie vrăbiile „merg pe măsură să-și facă boierescul”, adică duc împărătesei lor boabele ce li se cuvin din fiecare holdă, pentru a avea provizii peste an. De aceea „nu vei găsi o vrabie, nici sa dai un galben” în această zi.
Și pentru că sărbătoarea coincide cu un început de An Nou (Anul Nou Biblic/Bisericesc), se mai crede că după cum e ziua cu pricina se poate citi tot anul. Astfel, dacă dimineața e ploioasă și primăvara va fi ploioasă iar dacă la amiază strălucește soarele, va fi tot anul bun. Dacă ziua e mohorâtă, toamna va fi potrivnică și oamenii nu-și vor putea strânge recolta, în schimb, dacă tună de Sfântului Simion, toamna va fi lungă și mănoasă.
Ne aflăm „între Sântămării”, într-o perioadă ce stă sub semnul sacralității, într-un timp ritual al înnoirii și al începuturilor, celebram astăzi Anul Nou Biblic, atunci când Dumnezeu a făcut lumea și pământul.
FACEREA SOARELUI ȘI A ZILELOR SĂPTĂMÂNII
„După ce s-au culcat oamenii, Dumnezeu s-a apucat să facă Soarele. A scăpărat o dată cu cremenea în piatra cea scumpă, dar nu l-a putut face; a ieșit o sabie. A scăpărat a doua oară și s-a făcut o grămăjoară ca o jemnă mica, rotunda. Dumnezeu a suflat duh sfânt și s-a făcut Soarele, mare și luminos, mai mare decât Pământul nostru. Și l-a dat degrabă sub pământ. Când a socotit Dumnezeu, a sculat oamenii; acuma era mai multă lumina. Se uitau toți cu mirare în toate părțile; zorile roșeau cerul, întunericul din ce în ce mai tare se ștergea și ziua albă acoperea pământul întreg. Oamenii se uitau plini de bucurie unii la alții, dar erau așa de zgâriați și loviți! Iată că într-un loc, pe cer, o strălucire mai mare se arata, iar de sub pământ se ridica pe-ncetul ceva rotund, strălucitor din cale-afara, încât le lua vederile privindu-l; era Sfântul Soare; răsărea! De spaimă și de bucurie mare, au căzut toți cu fața la pământ. Diavolul, de unde era, s-a șters și el degrabă pe ochi:
- Ptiu, da asta ce-i?!; vine fuga la Dumnezeu să-l întrebe ce-i acela.
- E Soarele, zice Dumnezeu, care va lumina de acum înainte lumea!
După ce s-au saturat îndeajuns de privit, Dumnezeu s-a înturnat la oameni și le-a spus:
- Vedeți, v-am făcut să fie frumos pe lume și să vă fie vouă bine. Acesta este Soarele care vă va da lumină și căldură. De acu, cât va fi lumea, așa are să fie, dacă vă veți purta bine și mă veți asculta pe mine, adică pe Dumnezeu; dacă-ți tine poruncile cum vi le voi da eu și-ți ști a cinsti zilele. (Oamenii cei doi dintâii, cât au dormit, au uitat că zilele sunt copiii lor). Aceasta e Duminica, zice Dumnezeu, e sărbătoare, să o cinstiți și să o țineți, să nu lucrați. Aceasta e luni și celelalte ne sunt pentru lucru și vor mai fi și alte sărbători, să le țineți și să le cinstiți, că veți avea bine pe lume și noroc.” (Elena Niculiță-Voronca „Datinile și credințele poporului român adunate și așezate în ordine mitologică”, Cernăuți, 1903)
1. Fotografie - Kurt Hielscher, album ROMANIA
2. Fotografia originală se află în colecția Muzeului Etnografic al Transilvaniei și reprezintă o tânără mamă din Rîmetea, jud. Alba.
Autor Iulia Gorneanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu