...devenind melancolici .. căutându- ne , mereu , părinții ..uneori ,găsindu-i .. alteori ... nu ...
SCRISOARE CĂTRE PĂRINȚI
ADRIAN PĂUNESCU
O ,voi , părinții noștri neștiuți ,
priviți scrisoarea noastră , numai jale ,
și vă rugăm să fiți atât de buni ,
încât nici să nu ne ieșiți în cale .
Lăsati-ne să credem c-ați murit
în marile războaie mondiale ,
lăsati-ne să credem că-i destin
tristețea ce în suflet se prăvale .
Rămâneți o enigmă pentru noi
și nu ne dați ,de-a lungul vieții ,veste ,
să nu ne rușinăm c-ați existat ,
când noi simțeam cât de cumplit ne este .
Și-am fost considerați mereu infirmi
și liberi au fost toți să ne conteste
și milă n-am găsit , decât prea rar ,
și mama nu ne-a spus nici o poveste .
Decât să presupunem ,zi de zi ,
în orice om ,pe propriul părinte ,
mai bine ne convingem c-ați murit
și flori o să v-aducem la morminte .
Și vă iertăm de tot ce v-am greșit,
și pentru voi ne și rugăm,fierbinte ,
și acceptăm mizeria din jur ,
gândind că toata viața e-nainte .
Suntem mereu în doliu după voi
și,peste moarte,am trimis scrisoare ,
pe-aici e greu, părinții pătimesc
și , câte unul , iată că și moare .
Copiii mai trăiesc și ei cum pot
și-n general ,pe-aici ,e viscol mare
și se adună lumea de Florii
să dea la cei orfani o alinare .
Dac-ați trăi , ați fi și voi cu noi
și reciproc ne-om ajuta la treabă ,
dar n-ați avut norocul vieții lungi
și ați plecat de pe pământ, în grabă .
Și fără de adresă ne-ați lăsat ,
fără răspuns , când oamenii întreabă ,
să ducem dorul casei părintești
cu toată biata noastră fire slabă .
Noi o să creștem , nu vă-ngrijorati ,
și vom avea copii și le vom spune
cât e de bine să mai ai părinți
si să-i mai ai acasă , ce minune !
Și le vom spune basme despre voi
și despre cum ne-ați ocrotit , anume ,
și-i vom minți că ne-ați iubit grozav
și că ați fost cei mai miloși din lume .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu