La mulți ani Gabriela Ana Balan
Iubito, fă-ţi şirag din nori,
Azi iarăși plouă despre noi
Statui pe frontul toamnei, copaci goi
Frunze gri şi ochii tăi…
Ce frumoasă eşti, toamna! – îmi spui,
Cerul din ochii tăi miroase a gutui
Zâmbeşti în bătaia vântului roșiatic
Fericit, numeri păsări, ţi-ai amintit
Anii de şcoală, vedeai stoluri pe cer
Întrebai de ce zboară?
Frunzele de ce pier,
Aşa vrea Dumnezeu?
Muşcăm miezul mărului cu păcat
Îndrăgostiţi pe aleile gălbui
Cad frunzele ca lacrimi din ochii nimănui…
Ce frumoasă eşti, toamna! – îmi spui din nou,
Vântul îţi curge în cascade în păr
Petală scuturată, zbor prin ochiul tău
Visează-mă un fluture de cristal Învăluită în fulgi de nori
Şi să mă vezi frumoasă iar în zori. Desenează-mă, floare lângă copacii goi
Eşti toamna mea,
Eu doamna îngălbenită a ta
Ascultă, ploaia ne visează
Ne iubim până la ultima frunză
În vârtej, preţ de o secundă eternă
Ca viaţa şi moartea, legate cu sârmă.
Gabriela Ana Balan ,
pictura ,N.Vass.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu