.jpg)
"Eu nu sunt un om perfect, să știi. Am defecte cu grămada. Am temeri la care uneori ma gândesc nopți la rând. Am lacrimi pe care le plâng pe ascuns sau pe care nu le plâng deloc. Am visuri abandonate și visuri la care momentan nu îndrăznesc să visez. Am și visuri la care mă gândesc de mult timp și care nu s-au îndeplinit nici până în ziua de astăzi. Am regrete care uneori imi țipă in urechi. Am amintiri despre care nu vorbesc, pentru că imi fac rău. Să știi că nu am luat intotdeauna cele mai bune decizii. Din gura mea nu au ieșit intotdeauna cele mai potrivite cuvinte și nici cele mai potrivite sfaturi. Nu m-am purtat de fiecare dată impecabil și nu am fost pe placul tuturor.
Uneori nu răspund la telefon, nu pentru că am ceva cu persoana care sună, ci pentru simplul motiv că in acele momente sufletul și vocea mea nu vor sa se facă auzite. Dar asta se întâmplă foarte rar.
Nu mă consider nici un om foarte frumos, fizic vorbind. Da, stiu că frumusețea e de fapt cea interioară, dar spune-mi tu mie, câți mai privesc în interior? Am o neîncredere în mine care, uneori, mă sperie... Am obiceiul de a crede în oameni și de a-i ierta destul de ușor. Nu sunt un om perfect nici pe departe. Mă văd normală, obișnuită și dacă mi s-a spus să nu mă mai compar cu alții, eu totuși, undeva in adânc, am făcut-o... in unele privințe. Am de muncit în ceea ce mă privește. De asta spun că oamenilor le trebuie răbdare cu mine. Răbdare și înțelegere... Cei mai mulți mă privesc și mă descriu subiectiv, pentru că mă iubesc și nu mi-ar spune niciodată ceva care m-ar răni. Dar ei sunt subiectivi, repet! Ei mă îndrăgesc datorită unor cuvinte pe care le-am spus cândva si datorită faptului că nu am refuzat niciodată să-i ascult și să încerc ulterior să le spun ca totul va fi bine.
Sunt un om foarte sensibil, chiar dacă uneori par a fi cel mai puternic. Mă atașez de oameni și de locuri, destul de repede și după ce le las in urmă, dorul le aduce alături de mine. Sensibilitatea asta poate fi o calitate, dar poate fi și un defect, pentru că e de ajuns să-mi arunci un cuvânt si să mă prăbușesc, la fel cum poți să-mi spui ceva și să-mi înseninezi ziua. Puțini știu asta și poate că mulți vor spune că nu e bine... Da, nu e bine, dar ce pot face?! Ultimul lucru pe care îl vreau , e să dezamăgesc. Si totuși am făcut-o. Si crede-mă că înainte să il doară pe cel pe care l-am dezamăgit, mă doare pe mine. Cu toate astea, mi-e frică de ziua in care nu-mi va mai păsa, asta dacă va exista vreodată o astfel de zi. Mi-e frică de ziua in care voi lăsa pe fiecare să spună ce vrea, iar eu îmi voi continua drumul ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
Nu sunt perfectă, omule drag, sunt un om ca și tine. Un om care greșește, care plânge care uneori se acunde in carapace, un om care are nevoie de oameni la rândul său, dar care de prea puține ori le cere ajutorul. Un om care duce doruri, care e dependent de iubire si lucruri frumoase. Un om care atunci când primește câteva cuvinte calde, spuse din suflet, se transformă într-un copil mic care absoarbe fiecare silabă ca pe o gură de aer proaspăt. Un om care de multe ori isi pune sufletul in palmele blânde sau nu ale oamenilor... Un om care uneori vorbește prea mult, iar alteori tace mâlc.
Un om. Atât!
Cu drag, un om imperfect!"
text preluat
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu