CORINA-ROTH

 Necrologul Părintelui nostru... 

       PC Părinte Protopop Iconom Stavrofor 

                     Gheorghe Colțea

     Cine a fost Părintele Gheorghe Colțea?

     Părintele a fost "un biet om care a avut bucuria de a face parte dintre cei care îl slujesc pe Dumnezeu" – așa îi plăcea Părintelui Gheorghe Colțea să spună despre dânsul.

     Numea preoția "cea mai frumoasă dregătorie" și pentru aceasta îi mulțumea permanent lui Dumnezeu. Și-a dedicat întreaga sa activitate slujirii lui Dumnezeu și Sfintei Biserici. 

     A fost un om simplu, uneori prea simplu, atât de simplu încât lăsa impresia unui om complicat. A fost un om emotiv, chiar foarte emotiv – încât lăsa impresia unui om foarte îndrăzneț. A fost un om meditativ și contemplativ. Trupul său era robust și părea a fi un om foarte puternic dar, în realitate – a fost un om care permanent a purtat în trupul său suferințe mari..., foarte mari. Se mulțumea cu puțin și dăruia foarte mult din cele ce avea – celor din jurul său – de multe ori spunea că Dumnezeu i-a dăruit prea mult și din acest "prea mult" dădea și altora. 

     Nu s-a ferit să descrie lucrurile așa cum sunt – rostind adevărul – lucru care a lăsat impresia unui om foarte tăios în cuvinte. A fost așa pentru că a iubit adevărul – dar, în același timp, îi părea rău – când oamenii sufereau poate – datorită rostirii adevărului. Dese ori Părintele spunea – "omul de lângă noi este mai valoros decât adevărul". 

     A fost un om cu o memorie foarte bună – a păstrat în minte și în inima sa traiectoria vieții sale cum nu am văzut la alți oameni. A iubit foarte mult înțelepciunea oamenilor simpli dar a fost și foarte preocupat de dobândirea unei pregătiri profesionale aparte – chiar academice. 

     În ultima parte a vieții sale – Părintele se bucura de fiecare zi pe care o trăia - și considera acest lucru ca pe un mare dar de la Dumnezeu. 

     Traiectoria vieții sale a fost una frumoasă și binecuvântată – dar a fost și grea. O viață în care Părintele a întâlnit foarte mulți oameni – despre care spune că – "îmi place să citesc ca într-o carte frământările și năzuințelor fiecărui om".  

     Părintele Gheorghe Colțea s-a născut într-o familie de păstori – cu mulți copii – într-o zi de sărbătoare – 2 februarie 1963 în satul Iarăș - un sat mic din comuna Hăghig, județul Covasna. Ioan și Maria – părinții trupești ai Părintelui Protopop – care sunt îngropați în cimitirul satului Iarăș – s-au născut în zona Branului, în comuna Moeciu – localitate în care Dumnezeu l-a rânduit pe Părintele să slujească din anul 1993 până în aceste ultime zile din viața sa. 

     Părintele a fost al 7-lea copil din cei 10 (7 băieți și 3 fete – Ioan, Paraschiv, Petru, Maria, Iosif, Adriana, Niculina, Gheorghe, Emilian și Vasile). Copilăria și-a petrecut-o în satul natal – în Iarăș, alături de ceilalți 9 frați – un sat unde nu aveau rudenii sau apropiați, iar la început părinții Părintelui au locuit într-un bordei dintr-o pădure, la 5 km distanță de această localitate (Iarăș).

     În anul 1970 Părintele a început școala primară în satul natal – unde a făcut primele patru clase. "La școală am învățat binișor" – spunea Părintele. Și continua... "nu aveam timp să învăț pentru că trebuia să muncim în gospodăria părinților noștri, și – din când în când – trebuia să muncim și la străini, pentru a ne câștiga pâinea". 

     Clasele gimnaziale le-a făcut în comuna Hăghig, iar clasele a 9-a și a 10-a le-a făcut în Brașov – la Grupul Școlar Industrial Tractorul. În perioada celor doi ani de liceu s-a pregătiți intens pentru admiterea la Seminar. 

     În anul 1980 a susținut examenul de admitere la Seminarul Teologic din Cluj – dar, pentru că se intra foarte greu – erau 24 de candidați pe un loc – Părintele suferise o lecție usturătoare. El spunea – "nu îmi venea să cred că eu – copilul mamei – sufeream un eșec". 

     În anul 1981 primea undă verde de la Dumnezeu și Părintele Gheorghe a fost admis la Seminarul Teologic din Cluj – pe care l-a absolvit în anul 1986. Era foarte fericit. Dese ori spunea Părintele cum – "părinții și frații făceau eforturi mari ca să îl întrețină cinci ani la Cluj" – de aceea în acest moment de despărțire le este foarte recunoscător și foarte mulțumitor. 

     După absolvirea Seminarului Părintele avea să se înscrie la Institutul Teologic din Sibiu – pe care l-a absolvit în 1991. Dar, între Seminar și Facultate – în anul 1987 Părintele Gheorghe Colțea a făcut armata la Beiuș. 

     În anul 1989, în luna septembrie (10 septembrie) – la vârsta de 27 de ani – pe când era anul trei la facultate – Părintele Gheorghe Colțea se căsătorea cu tânăra Gabriela Enescu – fiica părintelui Ioan Enescu. Părintele Ioan – la rândul său fiind ginerele părintelui Ioan Giurgiu – parohul parohiei Moeciu de Jos, în vremea respectivă. 

     În casa părintelui Ioan Giurgiu – mama Părintelui Protopop – Maria – a fost slujnică timp de trei ani (1947 – 1950). Îmi amintesc cum Părintele Gheorghe Colțea spunea - "camera în care am locuit în primii ani de căsnicie – cu soția Gabriela, era chiar camera în care mama mea a stat în cei trei ani când a fost slujnică în casa părintelui Ioan Giurgiu". Părintele spunea -  "a fost o mare binecuvântare să fiu primit în această familie preoțească -  a fost pentru mine o adevărată mană cerească".

     În anul 1990 s-a născut primul copil – Andrei, iar la sfârșitul anului (26 octombrie 1990) Părintele Gheorghe Colțea avea să fie hirotonit diacon de Preasfințitul Părinte Serafim Joantă – slujind la altarul bisericii Sfântul Nicolae din Moeciu de Jos – alături de părintele Ioan Giurgiu. 

     În anul 1991 – în 28 iulie 1991 a obținut licența în Teologie și tot în acest an Părintele Gheorghe a fost hirotonit preot pe seama bisericii Schimbarea la Față din Parohia Bran-Centru. Duhovnicia a primit-o în ziua de 18 august 1991. 

     În ziua de Sfântul Gheorghe – în anul 1993 Părintele Gheorghe a fost transferat la Parohia Moeciu de Jos – unde a slujit până acum câteva zile. 

     În anul 1995 – familia Părintelui avea să se mărească – se năștea cel de-al doilea copil – fiica Maria. Despre copii săi – Părintele spunea – "îi iubesc nespus de mult".

     A fost implicat într-o pastorație specifică oamenilor devotați – devotat până la a muri, un părinte statornic și ambițios, a dorit tot timpul să arate oamenilor că merită să fie slujitorul lui Dumnezeu. 

     La vârsta de 38 de ani – Părintele a fost îngenuncheat de viață – devenind dependent de insulină. Permanent vorbea cu optimism și spunea – "îi mulțumesc lui Dumnezeu că nu mi-a frânt aripile de tot, am zburat prea sus și Dumnezeu mi-a tuns aripile puțin..." Se bucura că poate să continue viața și mai ales că poate să-și crească copiii, dorea și spunea că nu vrea ca ai săi copii să aibă o copilărie așa grea cum a avut el. Părintele spunea – "nu vreau să se întoarcă cei doi copii ai mei în robia în care am trăit eu..." Când își descria copilăria zicea – "eram un copil care umblam desculț pentru că eram mulți la părinți, un copil care – la fiecare oră – ceream un capăt de creion pe care nu îl mai foloseau alți copii – pentru a putea scrie, un copil care – în pauzele de la școală – ceream, cu ochii cerșetori ca de pisoi – o bucată de pâine de la ceilalți copii, un copil care – într-o vară pe dealurile satului Vlădeni – în lazuri, ud până la piele, se bucura de mila unor oameni". 

     Dar greutatea vieții înseamnă și binecuvântare...

     În anul 2006 – Părintele Mitropolit Laurențiu Streza îl numește pe Părintele Gheorghe Colțea – Protopop de Bran-Zărnești – încredințându-i cu multă încredere gestionarea acestei unități bisericești – reînființată. A urmat o perioadă frumoasă în viața Părintelui – o perioadă în care a fost distins cu șase cruci. În anul 2004 – Părintele Gheorghe a primit rangul de Iconom Stavrofor, în anul 2006 – odată cu inaugurarea protopopiatului Bran-Zărnești – Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Laurențiu l-a hirotesit Protopop Iconom Stavrofor. În anul 2008 Părinte Gheorghe a fost distins cu cea mai înaltă distincție a Mitropoliei Ardealului – Crucea Șaguniană pentru clerici, în anul 2011 Preafericitul Părinte Patriarh Daniel l-a răsplătit cu Ordinul Patriarhal Sfinții Împărați Constantin și Elena, iar în anul 2014 – la Mânăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus – Preafericitul Părinte Patriarh Daniel l-a răsplătit cu Ordinul Patriarhal Sfinții Martiri Brâncoveni. Preasfințitul Părinte Visarion – Episcopul Tulcii – în momentul unei împreună-slujirii i-a conferit distincția eparhială a Episcopiei Tulcii – Crucea Sfântului Iachint pentru clerici. 

     Au apărut în această perioadă – în această biserică în care a slujit Părintele – sfinții – prietenii lui Dumnezeu, ai oamenilor și ai Părintelui Gheorghe Colțea. Au venit peste 200 de sfinți despre care Părintele Gheorghe vorbea permanent. Au apărut în viața Părintelui Gheorghe oameni providențiali – alături de care a realizat sute de emisiuni Radio și Tv (750 de emisiuni) – oameni față de care era foarte recunoscător. S-a bucurat enorm de mult că a avut șansa de a vorbi la Televiziunea Trinitas a Patriarhiei Române, cât și la celelalte postrui locale ale Televiziunii Trinitas. 

     Tot în această perioadă Părintele Gheorghe Colțea a scris șase cărți – Minunat este Dumnezeu întru Sfinții Săi – 2012, Trisaghionul – 2013, Poteci de lumină – 2013, Toiagul odrăslit – 2015, Cuvioșii Pustnici din Bucegi – 2015 și Eclesiastul – 2016. Mai sunt și alte cinci cărți scrise – încă nepublicate (Smochinul neroditor, Forfecarea timpului, Legendele sufletului meu, Cartea a V-a și Sfaturi Duhovnicești), pe care Dumnezeu le va rândui așa cum știe El mai bine. 

     Părintele Gheorghe a slujit mult, foarte mult – în biserici și în locuri deschise – pe altare nefăcute de mâini omenești – așa cum îi plăcea să le numească, la diferite evenimente din viața fiecărei parohii aflate în Protopopiatul Bran-Zărnești cât și în alte protopopiate. A ținut nenumărate conferințe în țară dar, și în străinătate. A vorbit despre Dumnezeu – cel mai mult, despre creația lui Dumnezeu, despre om și oameni în general, despre tineri și despre bătrâni, despre cei smeriți și lipsiți dar și despre cei avuți, despre iubire, despre felul fiecăruia, despre... tot. 

     În vara lui 2021 – prin luna August – Părintele a simțit că rămâne fără puteri și că pe lângă diabetul cuibărit în trupul său – au apărut alte boli negândite și... nedorite. Acestea l-au dus către spital, unde s-a constatat că inima Părintelui suferise trei infaturi – dobândind o gravă insuficiență cardiacă. Părintele dese ori spunea -  "voi muri curând" -  de aceea permanent îi pregătea pe apropiații săi pentru ceea ce va urma. În ultimul eseu pe care l-am scris la calculator Părintele Gheorghe a folosit cuvintele -  închei povestea existenței mele pe pământ.  Chiar în ultimul paragraf al ultimului eseu... 

     Și într-adevăr... a încheiat-o... 

     Mulțumește lui Dumnezeu pentru toate... Îmi aduc aminte cum îmi spunea Părintele Gheorghe – "părinte! – cea mai frumoasă predică este să spui mulțumesc"!

     Acum, Părintele Gheorghe...

     Mulțumește Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Laurențiu – Arhiepiscopul Sibiului și Mitropolitul Ardealului – pentru că a dat sens frumos existenței sale și pastorației Părintelui. Mulțumește pentru toată dragostea și purtarea de grijă pe care i-ați oferit-o Înaltpreasfințite Părinte, iar dacă V-a greșit – cât de mărunt – cu fiască supunere – Vă cere iertare... 

     Acum, la ceas de despărțire, Părintele Gheorghe – lasă copiilor săi – ca ultim testament aceste cuvinte – "copiii mei! – care ați luminat și ați dat sens vieții mele: Ioan-Andrei – căsătorit cu Nicoleta care mi-ați dăruit pe nepotul Andrei-Sava, și Maria-Gabriela – căsătorită cu părintele Daniel-Alexandru, care mi-ați dăruit pe nepoții Eva Maria Susana și Alexandru Isaia Gheorghe - doresc și aștept ca voi să duceți mai departe, prin rostogolire de viață, fibra neamului nostru, năzuințele noastre, taina sufletului nostru și legătura existențială pe care o avem cu Dumnezeu. Prin voi, îmi doresc să rămân ancorat veșnic în umanitate, sub binecuvântarea Dumnezeului prăinților noștri". 

     Soției sale – Gabriela Ginareta – îi mulțumește pentru cei 33 de ani de împreună-viețuire și pentru toată purtare de grijă de care a avut atâta nevoie. Dumneavoastră – doamna preoteasă – ați fost cel mai important om din viața Părintelui – așa ne spunea nouă la Protopopiat. Părintele vă considera ca fiind cel mai mare dar – fără de care nu ar fi putut să fie ceea ce a reușit să fie. Ați fost pentru Părintele – acea persoană – la statutul căreia nu a mai reușit nimeni să ajungă – în inima Părintelui. Acum, călătoria vieții pământești s-a încheiat – însă Păintele vă va ocroti de sus – cu siguranță vă va ocroti – pentru că iubirea le întrece pe toate. 

     Socrilor săi – părintele Ioan și preoteasa Rodica – le mulțumește pentru că l-ați primit în familia dumneavoastră și pentru că i-ați oferit un acoperiș deasupra capului. Acestea erau cuvintele pe care Părintele Gheorghe le folosea adesea la predicile de la cununia tinerilor – pe care îi învăța să fie mulțumitori cu părinții viitorilor parteneri de viață. 

     "Îmi pare rău că acum trebuie să părăsesc casa pe care am iubit-o atât de mult. A fost o casă pe care mi-o imaginam în cele mai frumoase închipuiri din copilăria mea smerită. Iar mai târziu dumneavoastră mi-ați dat șansa ca să îmi împlinesc și acest vis frumos la care am sperat de mic".   

     Fraților și surorilor săi – Părintele Gheorghe le mulțumește pentru tot sprijinul pe care i l-au oferit în anii în care Părintele era la Cluj – seminarist și la Sibiu – student pe băncile școlilor. "M-am străduit să fac cunoscut numele familie noastre cât am putut de mult, aș fi vrut să pot să fac și mai mult. Să rămâneți cu gândul acesta – să fiți la fel de uniți cum am fost până acum. Asta mi-am dorit pentru noi – copiii de odinioară crescuți într-o casă cu două camere..."

     Cumnaților și cumnatelor – Părintele Gheorghe vă mulțumește pentru frumoasa legătură familială pe care ați avut-o, pentru bucuria de a întregii prin slujirea preoțească și mai mult familia mare, alături de părintele Dorin Giurgiu – trecut la cele veșnice, de părintele Dorin Șerban, de părintele Dorin Silviu Giurgiu, dar și pentru bucuria de a fi unii lângă ceilalți cu frații doamnei preotese – Radu, Neluțu și doamna preoteasă Ada – sub ocrotirea părinților – părintele Ioan și preoteasa Rodica. De asemenea tuturor nepoților din partea fraților, din partea surorilor, din partea cumnaților – le mulțumește pentru că au existat în viața Părintelui și pentru că au contribuit la înmulțirea celor născuți din părinții Ioan și Maria.

     Cuscrilor Corneliu și Nicoleta de la Feldioara precum și cuscrilor Ioan și Nina din Focșani – le mulțumește pentru darurile frumoase pe care le-au născut și le-au crescut iar mai apoi le-au dăruit ca legământ pentru dăinuire neamului și pentru împreună-viețuire cu copiii Părintelui – moment în care se simțea atât de fericit și de ușurat că a reușit să trăiască – văzându-și copiii desăvârșiți. Cuscrul Ioan a plecat la cele veșnice înaintea Părintelui Protopop – parcă într-o călătorie pe care și-au propus să o facă împreună.   

     Credincioșilor parohiei Moeciu de Jos – Părintele vă mulțumește pentru toată dragostea, căldura și iubirea cu care l-ați primit în casele dumneavoastră în toți acești ani în care a fost păstorul sufletesc al dumneavoastră. În ultimul timp dumneavoastră îl întâlneați mai mult pe Părintele Gheorghe aici la sfânta biserică, acum îl veți găsi în fața sfintei biserici – locul unde a slujit cu atât devotament. Părintele Gheorghe și-a dorit enorm de mult să ocupe un loc de cinste în inimile dumneavoastră alături de marii slujitori ai acestei localități. 

    Oamenilor bisericii – Consiliului Parohial, Cântărețului bisericesc – domnul Nicușor Clinciu, Epitropului – domnul Gheorgiță Duicu, doamnelor Angelica, Dorica și Lenuța, doamnelor care ați înfrumusețat cântările Sfintei Liturghii cu glasurile dumneavoastră și tuturor celor care ați ajutat la buna desfășurare a sfintelor slujbe în această biserică și ați fost lângă Părintele Gheorghe în cei 31 de ani de pastorație – Părintele vă mulțumește. Vă mulțumește pentru toate sfaturile oferite și pentru tot ajutorul oferit. Însă cel mai mult vă aduce mulțumire pentru rugăciunea pe care ați făcut-o pentru Părintele. Cu siguranța că în aceste zile cei mai fierbiți rugători la Dumnezeu – ați fost dumneavoastră – familia și enoriașii parohiei Moeciu. 

     Vă lasă în grija părintelui Alexandru – care va sluji acest Sfânt Altar de acum înainte – cu dorința de a avea aceiași bună colaborare pe care am avut-o împreună. 

     Preoților din Protopopiat – Părintele Gheorghe le mulțumește pentru colaborarea pe care am avut-o împreună. Pentru că mulți dintre noi suntem tineri și majoritatea purtăm semnătura Părintelui Protopop pe recomandarea spre preoție – Părintele, acum..., ne spune așa – "ați fost pentru mine ca niște copii" – iar noi vă răspundem în cor Părinte! - "și dumneavoastră ați fost pentru noi – precum un tată! Vă las în grija lui Dumnezeu și a Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit. Va fi bine! Nu vă temeți! Să fiți uniți și să continuați tot ceea ce ați vrut să facem împreună. Să-l slujiți pe Dumnezeu și pe oameni cu mult devotament – aceasta ar fi cea mai mare mulțumire a mea. Mă voi bucura enorm când vă voi vedea împreună". 

     Oamenilor din țară care m-au cunoscut, celor care sunt acum prezenți în biserică, celor care au trecut pe la sicriul meu în aceste zile, celor care m-au urmărit în emisiunile televizate, celor care m-au ascultat la Radio și nu numai – le mulțumesc pentru toate aprecierile lor, pentru gândurile lor bune, pentru încurajările trimise. "Pe toți oamenii îi port în inima mea ca într-un pomelnic cu care mă voi duce la Dumnezeu..."

     Pentru că Părintele Gheorghe Colțea a avut o voce atât de frumoasă – care ne-a lipsit la acest moment de despărțire și care ne va lipsi în continuare – închei cu aceste cuvinte din Slujba înmormântării preoților –  ... iată ai lăsat pe cei ce te iubesc, și mai mult nu vei mai grăi cu noi, o prietene! Pentru ce nu grăiești, precum grăiai, cu noi? Ci taci așa, fără să cânți cu noi – Aliluia! 

Dumnezeu să-l odihnească întru Sfinții Săi și să-i mângâie pe toți cei îndurerați!!! 

                       Semnat,

preot Ionuț Pâtea – Secretar Protopopesc