... tristețile toamnei ... căutând gesturile frumoase făcute , nu demult , de vară ... și de iubire ...
VENISE TOAMNA
ADRIAN PĂUNESCU
VENISE TOAMNA ca o renunțare
și ca rugină ,peste un cuțit ,
era o zi în care nu se moare ,
și , totuși ,tu , atuncea, ai murit .
VENISE TOAMNA , ca să-ți fie soră
și să te-ajute sa respiri curat ,
și , chiar atunci , în panica majoră ,
te-ai stins , ai dispărut , ai scăpătat .
VENISE TOAMNA , ca să-mi fie bine
și să mă cureți de păreri de rău ,
și tot ce s-a-ntâmplat , atunci , cu tine
a fost o cale spre sfârșitul tău .
VENISE TOAMNA la nivel de frunză
și la nivel de cercuri de copac ,
și-acum , când ești în toamna mea ascunsă ,
adio , noapte caldă , somn opac .
VENISE TOAMNA , parcă , tâlhărește ,
în formă de blestem și de deochi
și , vai , iubita mea fără nădejde ,
ca o LUMINĂ , mi te-ai stins în ochi .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu