Un dar de suflet de sora mea Felicia Feldiorean prima ei poezie ,îmi place foarte mult :
Singurătate
Stau singură cu fața către cer
Privesc inaltul cerului albastru
Și simt ca-ncetul cu incetul pier
Ucisa de-odiseea unui astru.
Privesc amurgul innecata-n vis
Singuratatea cu putere-apasa
In suflet e-un vacarm de nedescris
Si noaptea e din ce in ce mai deasă.
E-atita liniste in jurul meu
Încât aud si stelele cum cresc
E-o liniste ce-apasa tot mai greu
Nici nu mai am cu cine sa vorbesc.
E toamna despărțirilor aproape
E vremea frunzelor scaldate-n ploi
De va veni si iarna sa ne-ngroape
Vor piere toate urmele din noi.
E viata o imensa asteptare,
Un tei plângând mereu spre infinit
Cuvintul ce rănește și ce doare
O lacrima pe țărmul nesfirsit.
Si despărțirea e mai dureroasă
Căci totul se masoara-n despărțiri
Ne îndreptăm spre-o iarnă prea geroasa
Cu pasi prea repezi si cu reci priviri.
Cind viata e-o imensa despărțire
Ce poate moartea să mai ia din noi
Daca ne despartim si de iubire
Ca de povara fiecarei ploi.
Dar daca viața n-ar avea si patimi
Am fi prea multa vreme fericiti,
Veniti să ne-nnecam în mari de lacrimi
Caci totul e-n zadar, indragostiti....
15.09.1987-ARINI
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu