ANOTIMP
Felicia Feldiorean
Imbatrinim in fiecare iarna
Ce trece peste inimi, peste noi
Si nici nu stim ca mai avem nevoi
Imbatrinim in fiecare iarna.
In primavara-ntinerim putin
Si ochii ni-s inlacrimati de soare
Si fiecare zi e-o sarbatoare
In primavara-ntinerim putin.
Si vara vine sa ne pastoreasca
Sa ne-ncalzesca crestetele reci
De-atita viscol, nins in veci de veci...
Si vine vara sa ne pastoreasca.
In toamna mai uitam a ne iubi
Umblind prin frunze moarte si razlete,
E-un anotimp in fiecare zi
Cazind-ne pe timple si pe fetze...
Tomnateci aşteptăm să se-nnopteze
Prin frunzele udate plâng dorinţi
Ne căţărăm visând pe metereze
Şi ne simţim curaţi ca nişte sfinţi.
E-atâta anotimp şi suferinţă,
E-atâta fericire în cuvânt
E-atâta lacrimă în nefiinţă
Că ne ajunge până în mormânt.
Copyright 2011-text protejat de Safe Creative org.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu