SALCÂM NEÎNCEPUT
Camelia Radulian
Năpastă de castani sălbatici
pe la ferestre va veni,
mai sângerie decât toate
iluziile din poezii.
La sud de marile înghețuri
și mai la nord de nerostit
mă plec sub rătăciri de frunze
și amânări de infinit.
Colindătoare trestii negre,
ca mamele din cimitir
abrupte zile, toamnă lungă
și desfrunzitul vremii șir.
Voi întreba unde sunt toate.
Din străzile cu aer mut
Îmi vor răspunde patru scânduri
dintr-un salcâm neînceput
și-un plânset de genunchi în iarbă,
ca-n catedrala de hotar
din care plec și eu, cu toamna,
și-n care bate iarna, iar...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu