.jpg)
Într-o zi un poștaș a bătut la ușa unei case. Din spatele ușii s-a auzit o voce de copil care spunea:
- Imediat, vă rog să așteptați puțin!
După câteva minute poștașul a început să bată iar la ușă. Din spatele ușii se auzi vocea unei fetițe:
- Dacă vă grăbiți lăsați scrisorile pe covoraș.
Poștașul a răspuns:
- Aveți o scrisoare care necesită semnătura dumneavoastră. O să aștept.
Deja supărat poștașul se gândea că îi va spune câteva. A mai durat puțin până s-a deschis ușa. Toată supărarea lui s-a topit imediat. O fetiță în cărucior, fără picioare, dar cu ochii mari îl privea. Cutremurat i-a dat scrisoarea și a rugat-o să se semneze. După care a plecat. Fetița a zâmbit și i-a spus:
- Vă mulțumesc pentru răbdare. Să aveți o zi minunată.
După o lună poștașul a continuat să livreze corespondența. De fiecare dată bătea la ușă și aștepta răbdător ca fetița să ajungă, după care pleca. Ea a început să-i mai adreseze întrebări: "Cum vă numiți? Vă place ceea ce faceți? Aveți copii? Câte scrisori aveți de livrat azi?"
Treptat poștașul a început să-i răspundă și să-i zâmbească.
A întrebat-o despre picioarele ei, dar ea nu s-a supărat și i-a răspuns zâmbind:
- Nu pot să le duc dorul pentru că m-am născut fără ele,tata spune mereu că inima mea este atât de mare încât are propriile ei picioare. În fiecare lună pun bani în pușculița asta și când o să fie plină tata o să-mi cumpere proteze și voi putea și eu să merg.
Au devenit prieteni buni. Când a venit toamna ploile au devenit din ce în ce mai dese și în timpul unei ploi torențiale, poștașul aștepta leoarcă în fața ușii. Când a plecat fetița a realizat că avea pantofii rupți. Următoarea zi aceeași pereche de pantofi.
După o săptămână la fel.
Când se apropia Crăciunul poștașul s-a gândit să nu meargă cu mâna goală și a cumpărat o cutiuță de bomboane, a bătut la ușă , fetița a deschis și pe lângă scrisoare a primit și cutiuța cu bomboane. Era atât de încântată. S-a întors și pe masa din spatele ei avea o cutie mare și niște cioburi de porțelan. L-a rugat pe poștaș să ia cutia acasă.
- Nu pot să accept așa ceva.
- Am crezut că suntem prieteni, dacă nu veți accepta, o să fiu foarte tristă de Crăciun.
Auzind asta poștașul, a luat cadoul și a plecat, după ce a mulțumit și i-a urat de bine.
Când a deschis cutia, înăuntru avea o pereche nouă de ghete scumpe și un bilețel:"Pentru prietenul meu bun! Acum vei putea merge cu picioarele uscate."
Ochii poștașului au început să se umple de lacrimi și a realizat că cioburile de lângă cutie erau de la pușculiță și că fetița și-a dat toți banii pentru proteze pe acea pereche de ghete.
A doua zi s-a dus la șeful lui și l-a rugat:
- Domnule, vă rog să-mi schimbați traseul. Copila aceasta a renunțat la visul ei de a merge ca să-mi încalțe picioarele sănătoase, iar eu nu pot să-i dau picioarele înapoi oricât aș vrea.
Când a auzit șeful de acest gest măreț din partea unui copil a organizat o strângere de fonduri.
În ziua de Crăciun poștașul a bătut la ușă, ușa s-a deschis repede de data aceasta, tatăl a ieșit cu fetița în brațe afară.
Nu era doar poștașul ci și șeful și toți poștașii din oraș.
Fetița zâmbea și era uimită de ce vedea. Poștașul a adus o cutie pe care i-a dat-o tatălui și un bilețel fetiței.
În cutie erau proteze pentru ca fetița să meargă și pe bilețel scria:"Pentru prietena noastră cea mai bună, acum vei putea merge, dar inima ta este atât de mare încât are propriile ei picioare, gata să alerge să facă bine chiar și unui poștaș.
💛💙 Așadar
Indiferent de condiția în care te afli, dacă ai o inimă plină de dragoste, un zâmbet pe față și o vorbă caldă, cei din jurul tău vor fi îmbogățiți. Nu le oferi oamenilor milă ci privește-i cu dragoste❣️
Sursa Facebook Octavian Paler
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu