Gânduri într-o zi de iarnă
Și ziua asta mă inundă
Cu leru-i ler și Domnul Sfânt,
Furând din mine o secundă
Pentru un gest deloc știut!
Și-i iarnă tristă, fără nume,
Parcă am sărăcit de tot,
De sentimentele divine
Și neguri cad pe continent.
Nici iarna nu-i ca altădată,
Nici noi nu mai suntem la fel
Însă dorim s-avem gravată,
Iubirea plină de mister.
Și ne dorim zăpezi cu droaia,
Ninsori precum la Polul Nord
Și ce păcat, ne plânge ploaia
Pe căpriorii de la pod!
Eu sunt un vis, tu o 'ntâmplare,
Se pare că ne-asemănăm
Dar ce folos că iarna n-are,
Un recviem să reluăm,
Povestea noastră de iubire,
Povestea iernilor trecute
Când colindam așa-n neștire,
Doar pe alei de noi știute.
#Conduraru Ioana
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu